Gânduri prinse-n sponcă

  

MOTTO: „Inspirația este și ea o manifestare a inconștientului. Creația poetică nu e decât opera acestui inconștient veșnic în activitate.” (Marcel Blecher)

 

   Mda, am vrut cu tot dinadinsul să scriu astăzi, deși valijoara mea, plină cu vorbe înțelepte, sprințare, haioase, burdușită cu epitete, cu metafore, cu comparații sau descrieri (printre care se mai strecoară și câte un anacolut) a rămas undeva, pe un imaginar peron de gară. Și am vrut să-i pun titlu postării „Gânduri pe sponci”, dar mai numisem așa una, luna trecută. Uit, uit rău, și nu mai știu ce-am făcut cu cuvintele, unde le-am ascuns. Deci, da, nu-mi găsesc cuvintele, iar prestația Inspirației mele (Inspirație care și-așa era destul de năzuroasă și de leneșă), acum frizează nesimțirea (mă rog, e mai bine și mai elegant să-mi zic că a leșinat). Deci, cu niște gânduri „pe sponci”, cu un moral destul de scăzut, dar cu speranță-n suflet, voi scrie azi despre câteva cuvinte din dexonline.ro. Faptul că un cuvânt din motto, „inconștientul”, m-a dus cu gândul la un banc aș zice că e îmbucurător, deși nu am putut râde. Încă. Expresia „a fi pe sponci” vine de la:

SPÓNCĂ, sponci, s. f. 1. (Reg.) Copcă; agrafă; cataramă. 2. (Pop. și fam.; în loc. adv. și adj.) Pe sponci = (care este) în cantitate mică, puțin. – Din rus. sponka, ucr. špon’ka. Sursa: DEX '09 (2009).

    Și un alt cuvânt pe care l-am întâlnit și care, din păcate, definește foarte bine ceea ce am scris eu azi, este:
PRASALĂ sf [At: LEXIC REG. 117 / Pl: ?/ E: nct] (Buc) Treabă făcută de mântuială. Sursa: MDA2 (2010). 

    Închei cu o poezie de Ion Untaru din volumul „Liziera de salcâmi” (2009):

Scriam, mai tânăr, poezii

La Mărginime de Sibii

Scriam, mai tânăr, poezii

Că poposeam ades la bar

Şi ciocneam câte-un pahar;

Când fu cu gripa aviară

M-au dat de la serviciu-afară

Că vindeam pe veresie

Şi credeam că nu se ştie:

Formol, vaccinuri şi pastile

Şi toate astea mie mi le

Cu toții, puseră în cârcă:

Primarul, secretarul şi Tăbârcă!

     P.S. Mâine o să-mi (și o să vă) povestesc o întâmplare hazlie legată de numele din ultimul vers al poeziei. (Asta dacă nu uit!)