Gânduri care vor să împace și capra și varza

   

    Mai aminteam eu (cam des, recunosc, dar mă sâcâie această situație)) despre cât de pline de greșeli gramaticale sunt unele articole din presa scrisă (sau apărută online) și, de asemenea, despre unele titluri care, în cazul când nu sunt chiar cretine cu desăvârșire, sunt exagerate, panicarde sau mincinoase. Am mai amintit că nu prea mai fac dimineața, cum obișnuiam, o „revistă a presei”, pentru că ziua aia e pentru mine compromisă, căci mă umplu de nervi și nu m-aș mira dacă, insistând să citesc, nu aș face ceva reacții alergice grave. Dar câteodată, căutând cu totul altceva, zăresc un titlu care mă „inspiră”. Articolul publicat în playtech.ro de Ana Chivu, are un astfel titlu (care te face să crezi că se vor spune acolo niște lucruri senzaționale și despre care mapamondul încă nu a aflat).  Iată titlul: „Secretul verzei murate s-a aflat! Ce substanță conține, de fapt, de e sănătate curată pentru organism”. Citez deci din acest articol despre zeama (moarea) din varza murată (sau curechi):

   „Ajută la tratarea bolilor de plămâni, a constipației, anemiei și îmbătrânirii premature. Aceasta e bogată în vitamina C – chiar mai mult decât portocala – A, B1, B2, B3, B6 și B9 (acidul folic) și E, magneziu, potasiu, fier, iod. Vitamina U e unti-ulceroasă și e cea mai importantă componentă a acesteia, fiind motivul pentru care trebuie să o consumi. (...) Zeama de varză murată tratează astenia și lipsa de vitamine din organism (avitaminoza). Se amestecă un pahar de moare cu unul de suc de roșii, se adaugă 150 ml de apă plată, o lingură de miere de albine și o lingură de suc de lămâie. Se bea câte un pahar de două ori pe zi, între mese, până la îmbunătățirea stării de sănătate.” (Sursa: sfatnaturist.ro) 

    Deci, ca să zic așa, „nimic nou sub soare” sau prea „mult zgomot pentru nimic”. Și apropo de asta, știți că prima expresie este din Biblie (Eclesiastul 1.9): „Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, și ceea ce s-a întâmplat se va mai petrece, căci nu este nimic nou sub soare”? O să închei cu o poezie ce mi-a plăcut mult:

„(Ne)nuntit cu poezia/ şi abia tangent la sferă,
mi s-a înfrunzit securea/ când am vrut să tai catargul,
şi m-am drăgostit (zadarnic)/ tot de-a lungul şi de-a largul,
şi-am rămas Ulysse ultim,/ sclav pe ultima galeră!
Câte esturi dinspre vesturi,/ câte suduri dinspre norduri
mi-au adus doar furtunare/ şi în suflet şi pe cale,
numai ceruri tulburate,/ numai gânduri haimanale!
[Marte şi Neptun strâng (ș-astăzi,/ după mine) dezacorduri!]
Câte şi mai câte visuri/ în alb-negru, temerare,
mi-au trimis la răsărituri/ agonia şi amurgul,
mi-a rămas extazu-n urmă,/ să-(mi) slujească demiurgul
nesătul, dedat la rele,/ ghiftuit cu-nfumurare!
M-am lovit de puncte strâmbe/ (geamanduri plutind aiurea)
şi m-au fermecat sirene/ între Scylla şi Charibda,
şi pe ultima galeră/ am rămas să-mi fie cripta...
(când am vrut să tai catargul,/ mi s-a înfrunzit securea!)”   

Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” - Ultima galeră - scrisă de Ion Zimbru (în memoria prozatorului Marin Preda, plecat la „întâlnirea din pământuri”)