Gânduri de dus la potică...

 MOTTO:

„Săracă inima mea,
Iar începe-a mă durea.
M-am dus la doftor cu ea
La doftor și la potică
Și mi-or spus că n-am nimică.
Poticarășul mi-o spus:
Leacuri la inimă nu-s!” 

 

   Domniile voastre, hai să vă spun despre înlănțuirea gândurilor mele în această zi de luni. Păi, întâi m-am gândit că iar plouă (ne iertase cerul vreo zece zile), dar e o ploaie rece și morocănoasă, de toamnă, așa că gândul următor a fost să scriu ceva, așa, ca terapie contra „stării” de azi, care ar cam vrea și ea să fie morocănoasă. Și, dacă tot aveam și niște gânduri cam fără chef, am zis să le dau un „leac”. De aici, m-am dus cu mintea (nostalgică) spre studenția din Timișoara, unde cântam ceea ce am pus eu drept motto. Acum n-aș mai zice că mă doare inima de „îndrăgosteală”, am ajuns în momentul ăla când „inima devine cord”. Dar și inima, și gândurile, trebuie tratate. Bun, ajunsă la blog, am zis să mai văd ce-i cu minunatele cuvinte ale limbii române și am mers țintă spre DEX.  N-am mai trecut nici pe acolo cam de mult. Am găsit cuvintele pe zilele din urmă și vi le spun imediat (după ce mă cert un pic, căci vreo trei dintre ele îmi sunt necunoscute). Deci:

Teodicee

Cordialitate

(a) Pristăvi

(a) Trena

Tebaism

Logopedie

(a) Pașli

Matroz

Tighel

(a) Consterna

(a) Dezampara

(a) Buchisi

Permutare

Mda. Și-am mai găsit unul, la „cuvântul aleatoriu” de azi:

Porșorúț, porșorúțe, s.n. (reg.) grămăjoară de fân, paie sau trifoi; porșoraș, porcușor. Sursa: DAR (2002).

P.S. Pentru cei care, poate, nu știu, prin Transilvania „potică” e farmacie, iar „poticarăș” e farmacist. Asta a fost postarea de ieri, cu STAREA de ieri, din care acum am ieșit. Mă rog, nu chiar de tot... Așa că voi termina destul de brusc și voi scrie ce am de gând pe ziua de azi, marți...