Gânduri care zâmbesc pe sub mască

   „Un surâs nu costă nimic, dar înfăptuiește mult. Nu ține decât o clipă dar amintirea lui dăinuie câteodată o viață întreagă. Nu poate fi cumpărat, cerșit, împrumutat sau furat. Dar nu servește la nimic atâta timp cât nu a fost dăruit. Aşa că, dacă în drumul vostru întâlniți un om prea obosit ca să vă dăruiască un surâs, oferiţi-i-l pe al vostru. Deoarece nimeni nu are mai multă nevoie de un surâs decât acela care nu-l poate dărui.”

 

     Citatul de mai sus l-am tot întâlnit pe Internet. Nu știu nici acum sigur dacă este din „înțelepciunea chinezilor” sau e un verset din Biblie. Dar eu prefer să fie un verset din Biblie. Și, de altfel, mi-e destul de lehamite să mai fac „săpături” pentru a afla adevărul. Care și el are mai multe „fețe”, depinde din ce parte îl privești. Mă rog, renunț la a „filosofa” cu mine însămi, căci mi-e cald și, recunosc, mi-e lene și să gândesc. De azi, în Argeșul nostru mioritic, purtăm mască și pe stradă. Foarte bine. Aștept momentul când ne vor „sugera” să o purtăm și acasă. Ei, glumesc, e o măsură foarte o.k. Dar, am mai spus-o, unii oameni o purtau și înainte mereu (adică, la figurat), așa că acum e și mai confortabil pentru ei. Ce le îngrijorează pe gândurile mele este că nu li se vor mai vedea zâmbetele, pe care ele, galantoane, le ofereau tuturor. Le-am liniștit și le-am zis că zâmbetul, dacă e sincer, se reflectă în ochi, „oglinzi ale sufletului”, așa încât, cu mască sau fără mască, să zâmbim, cum putem fiecare, printre necazuri, tragedii, lipsuri, nemulțumiri, indignări și jigniri. Noi și gândurile noastre, să încercăm să zâmbim sincer...

La recensământ:

– Numele dumneavoastră?

– Adam.

– Numele soţiei?

– Eva.

– Incredibilă coincidenţă! Prin întâmplare, aveți şi un șarpe pe-aici?!

– Sigur că da! Mamă soacră, te caută cineva!

%%%

 
Doi lupi flămânzi plănuiesc să se ducă la furat de oi. Ciocănitoarea îi aude și îi spune ciobanului. Ciobanul ia o bâtă și se pune la pândă. Seara, ajung lupii la stână, și vor să intre pe o gaură din gard. Bagă capul primul lup prin gaură și ciobanul îi trage o bâtă peste bot. Lupul pune laba la bot și se întoarce spre celălalt spunându-i:
– Știi ce, mai bine intră tu primul, că pe mine mă bufnește râsul!

%%%

Un cântăreț de operă se întorcea dintr-un turneu. La graniță, vameșul, scotocindu-i prin bagaje, dă peste o coroană regală, care era folosită într-un anumit rol de către cântăreț. Văzând-o, vameșul a înghețat, apoi a luat poziția de „drepți” și a salutat:
- Iertați-mă, Majestate! Puteți trece!