Gânduri pentru care o să dau milităria jos din pod...

E duminică și în lumea mea, ne-teatrală, fiind relaș (pour les francophones, relâche), m-am gândit să scriu câteva cuvințele pe blog. Întâi am vrut să mă uit prin notările fugare pe care le fac pe diverse hârtiuțe și carnete, atunci când nu am timp, inspirație, curent electric (et caetera) ca să scriu direct pe tastatura lui Dapyx (laptopul meu dacic), dar văzând încrengătura aia de fraze ce nu-mi mai spuneau nimic, m-am lăsat păgubașă. Gândurile mele de azi și din zilele trecute, ușor năuce și uimite, seamănă cu poza pusă de mine în loc de motto. Căci doar așa se spune, nu-i așa, „o imagine face cât o mie de cuvinte”. Bun.  Mă voi ocupa acum doar de trei cuvinte, dar după ce văd ce-i cu expresia asta, „a da milităria jos din pod”, expresie pe care vreau s-o aplic drastic, prin ordonanțe, gândurilor mele. Cea mai bună explicație am găsit-o pe site-ul „Enciclopedia comunei Șerbănești”, și e dată de Aurică Ivașcu:
„A da milităria jos din pod - a pune la respect pe cineva; a face ordine într-o anumită problemă; a schimba brusc, în bine, o stare de fapt prin mijloace, adesea, agresive, și făcând uz de multă strictețe.Notă: Expresia provine, se pare, din perioada postbelică. Odată întorși de pe front, cei care mai scăpau cu zile, veneau îmbrăcați cu hainele militare pe care le avuseseră acolo, că altele de unde?! Și, pentru a(-și) lăsa în urmă suferința și strictețea militară, ei urcau aceste haine în pod, în lada cu vechituri și amintiri. Dar, când lucrurile nu mai mergeau așa de bine sau când cineva de-al casei nu era prea ascultător, atunci cel ce fusese pe front începea să se dea războinic, amenințând, mai în glumă mai în serios, că va da jos „zestrea” militărească ascunsă prin pod.”

Deci, gânduri ale mele, temeți-vă, căci o să dau milităria jos din pod!

Cuvintele de care mă ocup azi, le-am găsit notate pe una dintre multele hârtiuțe de care am pomenit. Porneam de la substantivul „dudă” și de-aici, cum fac de obicei, m-am „pierdut” printre cuvinte. Unele sunau așa de comic, încât nu am rezistat și m-am dus țintă la dexonline.ro. Iată-le:

DÚDĂ, dude, s. f. Fructul dudului; agudă. – Din dud.
Dudă f. Tr. mic coș de fum (la cuptor sau sobă). (Dintr’un primitiv dud, de origină necunoscută, de unde și derivatele dudulean, dudureață și duduruz).
Dudulean [At: PAMFILE, A. R. 87 / Pl: ~eni / E: dudă] 1 sm (Pop) Cocean de porumb Si: (reg) duduloi. 2 a (Fig; d. oameni) Înalt și zvelt. 3 sm (Reg) Duduloi (1). 4 a (Reg) Bețivan. (V. dudă).
Dudureață f. Tr. oală de lapte. [V. dudă].
Dudurúz, ~ă [At: DDRF / Pl: ~i, ~e / E: nct] 1 a (Pop) Mojic. 2-3 smf, a (Reg) (Om) prost. 4-5 smf, a (Reg) (Om) voinic. 

 

Bancul zilei (căci am mai scris și pe Facebook câteva și mi-e cam lene să mai caut altele): 

Discuție, în parc:

- Mă omule, ce ai, de ce stai aici așa trist?
- Șezi, îți povestesc imediat...
- Ok. Spune. Ce ai pățit?
- Pe scurt, banca e proaspăt vopsită.