MOTTO: „Mi-am dorit de multe ori să fac o teză de doctorat cu tema: aflarea în treabă ca metodă de lucru la români.” (Petre Țuțea)
Acest motto (pe care l-am mai pus de vreo câteva ori la scrierile mele) este cât se poate de potrivit la ceea ce am făcut eu în cele trei postări anterioare. Ei bine, trebuie să mărturisesc, mi-am dat seama de faptul că cel (sau cea) care a scris articolul începe să se repete și să bată câmpii grațios, dar m-am încăpățânat să scriu toate cele 21 de „sfaturi” și „îndemnuri”. Acum, uite că mă aflu iar în treabă și-mi spun părerea despre cele scrise în articol. Păi, sunt de acord cu câteva dintre „puncte” (Pot să fac orice /// Merit mai mult /// Nu este niciodată prea târziu /// Învață din greșeli /// Multe idei par imposibile sau nebunești la început). Apoi, strâmb din nas grațios la altele (nu le mai spun, căci nu-s așa importante). Dar sunt categoric împotriva unor afirmații ca:
Toți începem de undeva. (Aiurea, nu toți avem „startul” în viață de la aceeași linie, evoluția fiecăruia depinde de mediu, de educație, de sprijinul celorlalți, de gene și, de ce nu, de noroc).
Nu am nevoie de aprobarea nimănui. (Mda, dar trăim între semenii noștri și depindem unii de alții. Când suntem mici ne trebuie „aprobarea” părinților, apoi a șefilor etc. În ceea ce privește viața personală, ca adult, da, nu avem nevoie de aprobarea cuiva când acționăm).
Îmi controlez singur destinul. (Asta-i cireașa de pe tort. Am mai spus în repetate rânduri, eu cred că firul vieții noastre e depănat de Dumnezeu și numai orgoliul unora poate să spună că ne făurim destinul singuri. Sunt de acord că trebuie să acționezi și că ai liberul arbitru asupra cumpenelor din viață, dar...)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu