Gânduri despre nea...

 

MOTTO: „Amintirile noastre sunt singurul paradis din care nu putem fi izgoniți.” (Jean Paul) 

Da, ați ghicit, domniile voastre, de cum ați văzut imaginea de mai sus, pe-aici, pe la noi, ninge iar. Nu mai scriu nimic despre asta, căci vă plictisesc, dar mă simt minunat și, gândindu-mă că zăpezii i se mai spune și omăt sau nea, mi-am amintit ceva din trecutul foarte îndepărtat, de unde și motto-ul despre amintiri. Apoi, normal (sau nu!?), neștiind cine-i autorul, am întrebat-o pe atotștiutoarea Wikipedia, și ea mi-a spus așa:

„Johann Paul Friedrich Richter (Jean Paul) a fost un prozator romantic german. A impus romanul în literatura germană. Opera sa alternează planul real cu cel imaginar, ironia acidă cu efuziunea lirică, într-o deosebită diversitate de asociații și tonalități sufletești, configurând caractere singulare, pronunțat individuale.”

Deci, lămurită în această privință, m-am aruncat cu ochii închiși în apele amintirilor dintre care cea de azi e legată de cuvântul „nea”. Unchiul meu din partea mamei, un om excepțional, cu mult umor și cu o cultură vastă (din păcate plecat dintre noi prea repede, de mulți, mulți ani), pe când preda la clasele mici, le-a explicat micuților elevi, pe înțelesul lor, că există denumiri diferite pentru „zăpadă”, cum ar fi „omăt” sau „nea” și le-a mai spus că unele cuvinte seamănă între ele, dar denumesc obiecte sau ființe diferite. Cum ar fi „nea” care, în vorbirea familiară, e prescurtare de la „nenea”. Mă rog, le-a mai dat și alte exemple, până când micuții păreau să fi înțeles. La inspecția care a urmat, vorbind despre sinonime, antonime și omonime, le-a cerut exemple. Pentru zăpadă, au zis, ninsoare, omăt, nea. La ultimul, le-a cerut să dea un exemplu și cu un alt înțeles al cuvântului, iar unul dintre elevi a spus: „Nea Vasile are o casă frumoasă!” Din spatele clasei s-a auzit un glăscior care a zis: „Dom' învățător, mai știu și eu unul!” „Hai, spune”, i-a spus unchiul meu, intuind deja că va fi ceva amuzant. Iar puștiul a spus, mândru: „Nea, boală!” Inspectorul s-a amuzat copios, dar bineînțeles, după terminarea orei, când discutau, relaxat, în cancelarie... Amintirea asta, ce mi-a adus în minte figura unchiului meu, mi-a făcut ziua și mai frumoasă (pe lângă ninsoare), adăugând un pic de amuzament și o boare de nostalgie peste gândurile mele.