EUFEMISME ȘI GÂNDURI

Astăzi e una dintre zilele acelea în care-i dau mare dreptate lui Anton Pann în ceea ce privește zicerea „Gura lumii numai pământul o astupă”. Deci trec grațios (eufemism) peste gândurile-imprecații (alt eufemism), îmi fac curaj (tot eufemism) și încerc să fac vorbire despre cu totul altceva. M-am uitat zilele trecute peste câteva dintre postările mele de pe blog. Am văzut că la postarea-cu-numărul-500 (uau!), scriind despre simțul umorului, ziceam așa: 

„Nu știu sigur dacă eu chiar am simțul umorului, deși mă laud pe toate drumurile cu asta. Știu doar că faptul că-i fac pe cei din jur să surâdă (sau chiar să râdă cu gura până la urechi) CU MINE, reacționând la ce spun sau la ce scriu, îmi umple sufletul de bucurie. Pentru că DE MINE sunt sigură că se distrează unii și alții pe ascuns, dar nu-mi pasă. Consider din capul locului că: ori nu au umor, ori nu mă înțeleg, ori pur și simplu sunt răutăcioși”.

Ei, citatul ăsta se potrivește și cu starea de azi. Așa că, pentru a uita de nervi și de indignări naive, voi căuta prin carnețelul meu cu citate (da, mai știu să scriu și „de mână”), câteva ziceri faine pe care mi le voi administra ca pe un medicament „naturist”. Domniile voastre, cei cinci-șase cititori fideli ai blogului meu, veți înțelege printre rânduri:

„Individul mereu a dus o luptă pentru a nu fi copleșit de trib.” (Friedrich Nietzsche)

„Într-un timp al înșelăciunii universale, a spune adevărul e un act revoluționar.” (George Orwell)

„Dintre toate animalele, omul este singurul care manifestă cruzime. E singurul care face rău altora numai pentru că-i face plăcere.” (Mark Twain)

„Oamenii nu sunt prizonieri ai destinului, ci ai propriei lor minți.” (F.D. Roosevelt)

Și...