Vă întrebați de ce sunt pedepsite gândurile mele sau de ce numai jumătate din ele? Nu? Nu vă întrebați? Mai bine, pentru că tot nu eram pregătită să vă spun acum de ce. Oricum, va reieși ceva din rândurile care urmează. Căutând cuvintele din Dexonline, am găsit câteva „chestii” pe care nu le știam, unele chiar foarte interesante. Mai întâi, poza de la cuvântul „etnogenie”, care spune că „Danemarca nu e Dacia”. Păi da, cam așa e! Zice Google că...
♯ Danemarca și sudul Suediei s-au numit după secolul al XII-lea „Dacia“, dar asta este doar o coincidență de nume, nu are nici o legătură cu „Dacia“ antică din România actuală. Până ȋn secolul al XII-lea acele regiuni s-au numit „Dania“, denumire modificată apoi temporar ȋn „Dacia“.
Apoi, într-un articol al lui Ionel Funeriu, am găsit câteva versuri pe care nu mi le aminteam, dar sunt tare frumoase și le trec mai jos:
♥ „Macedonski, în poemul „Lewki”: „Lună! fin e însă tortul de pe fusul tău de aur,/ Și divin e sentimentul ce măriți cu valul roz,/ Când zefirii cântă-n sistru, ori în flaut de rogoz/ Cu magii de filomelă și cu tremolo de graur.”
♯ (Paranteză: am uitat ce este SISTRU, sistre, s. n. Instrument muzical la vechii egipteni, alcătuit dintr-o lamă metalică curbată în formă ovoidală, cu capetele unite, prevăzute cu un mâner și având, de-a curmezișul curburii, bare metalice mobile care, prin atingere sau lovire cu o vergea de fier, produceau sunete. – Din fr. sistre, lat. sistrum.)
Am mai aflat, tot din articol, că vodka înseamnă de fapt „apșoară” (ha, ha, ha):
♥„Pe la sfârșitul anilor ’80, Mihail Gorbaciov restricționează drastic consumul de alcool, prin suprataxarea băuturii naționale, vodca (etimologic „apșoară”). În revista franceză de umor „Le Canard enchaîné”, un rus în sevraj imploră: „Brejnev, réveille-toi, rends nous la vodka!”.
Sursa: „privighetoare, veioză, Revelion”, articol publicat de Ionel Funeriu în Biografii lexicale, Editura Brumar, 2019)
♯ Cuvântul zilei:
ETNOGENIE s. f. etnogeneză (1). (< fr. ethnogénie). Cheia alegerii: S-a născut, în anul 1951, antropologul cultural Vintilă Mihăilescu. Printre cărțile sale se numără și „Etnogeneză și țuică”.
ETNOGENEZĂ s.f. 1. Proces de formare a unui popor; etnogenie. 2. Ramură a antropologiei care studiază originea și filiația raselor și a popoarelor. (fr. ethnogenèse). Sursa: MDN '00 (2000).
♯ Cuvântul aleatoriu:
(A) SMIORCĂI, smiorcăi, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Intranz. A trage (în mod repetat) aerul pe nas (din cauza plânsului, a unui tic nervos etc.), producând un zgomot caracteristic. 2. Intranz. și refl. (a se smiorcăi) - A plânge (alintat și prefăcut) sau a se preface că plânge; a scânci. Cf. smârcâi. Sursa: DEX '09 (2009)
♥ Și, apropo de „a se smiorcăi” sau de „smiorcăială”, pe care am tot practicat-o de o vreme, împreună cu jumătate din gândurile din dotare, pe ele am hotărât să le pedepsesc aspru, iar cu cealaltă jumătate mi-am mai adus aminte, încă o dată, ce e cu complexul de inferioritate (căci sindromul impostorului nu mă „bântuie”):
♯
„Deși complexul de inferioritate și sindromul impostorului au în comun sentimentul de nesiguranță, ele diferă prin origine și manifestare. Complexul de inferioritate este un sentiment generalizat, profund înrădăcinat, care afectează toate aspectele vieții. În schimb, sindromul impostorului apare, de obicei, în contextul succesului și al performanței. Din perspectiva relațională, complexul de inferioritate poate alimenta sindromul impostorului, în sensul în care o persoană care se simte constant inadecvată va avea dificultăți în a-și recunoaște meritele. Cu toate acestea, sindromul impostorului poate apărea și în absența unui complex de inferioritate, mai ales în cazul celor care au fost educați să fie perfecționiști sau să pună accent pe validarea externă.”
Sursa: https://www.paginadepsihologie.ro/
♯
„Sindromul de inferioritate, denumit și complex de inferioritate, este un sentiment inconștient, la nivel psihologic, de neîndemânare, nepotrivire sau ineficacitate, în relație cu o anumită situație sau anturaj. Se manifestă printr-o stimă de sine scăzută și o percepție negativă a propriei persoane. (...) „complexul de inferioritate” este un termen-umbrelă care descrie sentimentele cronice de inadecvare și insecuritate. Persoanele cu un complex de inferioritate pot experimenta o îndoială cronică de sine, au o stimă de sine scăzută și pot simți nevoia să se retragă din situațiile sociale.”
Sursa:https://www.google.com/ (rezumat generat de IA)
☺
Mă sună ieri nevastă-mea și-mi spune:
- Iubi, să știi că am spart oglinda laterală.
- Pfuuui! Cum ai reușit?
- M-am răsturnat de două ori cu mașina...
☺
Un copil o întreabă pe mama lui:
- Mami, înghețata e mai sănătoasă decât crenvurștii?
- Fiule, în ziua de azi și fumatul e mai sănătos decât crenvurștii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu