Gânduri supărate ca văcarul pe sat

 

MOTTO:
„Și-ai să mă uiți ―
Că prea departe
Și prea pentru mult timp pornești!
Și-am să te uit ―
Că și uitarea e scrisă-n legile-omenești.”
(Ion Minulescu, „Trei lacrimi reci de călătoare”

     Aveam intenția să scriu astăzi (am și scris, de fapt, cam trei sferturi din ceea ce voiam) despre o serie de „chestiuni” pe care mi le notasem în fugă săptămânile trecute.  Care săptămâni vreau cu ardoare să dispară din amintirea mea, au fost groaznice. De coșmar! După ce am scris, nefiind atentă, am șters totul, lucru care m-a umplut de nervi, iar acum toate gândurile mele sunt ca în titlu. Am vrut să scriu despre anul 2024 care este bisect. Am mai vrut să scriu și despre această pseudo-iarnă, am vrut să scriu despre uitare, despre cum am ajuns, în luna (chiar anul) care a trecut, să descopăr la mine în gând și în suflet idei și trăiri pe care nu le cunoșteam, mă rog, nu mai contează ce voiam să scriu, acum mi-a pierit tot cheful. Așa că reiau ceva scris de mine acum zece ani, în această  perioadă. Text despre care nu-mi amintesc nimic. Ei, am uitat eu și ce am scris anul trecut așa că...

    „De atâta ger şi cu atâtea repetate răceli, nevralgii şi viroze, mărturisesc că gândurile nu mi se adună prea uşor. Slovele nu vor să curgă lin şi asta nu pentru că n-aș avea gânduri de „transcris”, ci pentru că rezultatul final apărut pe hârtie (mă rog, „pe hârtie” e un fel de-a spune) nu-mi place mereu. Astăzi încerc ceea ce am numit un crochiu (sau eboșă, sau schiță) al unor gânduri ce au tot "tropăit" prin mintea mea. La început de ianuarie, m-am gândit ca în anul ce vine să nu mai încerc să vreau ceva anume. Micile şi inevitabilele planuri de zi cu zi, astea nu am cum le ocoli, aşa este cursul vieţii. Dar nu-mi voi mai dori nimic, nu voi mai plănui nimic, pentru că (şi acum va urma un fel de secret al lui Polichinelle!) am ajuns la concluzia că dacă nu am așteptări mari, nu pot fi dezamăgită. De către alţii, de mine însămi sau, de ce nu, de situaţii şi circumstanțe independente de voința mea. În rest, ce să zic, sunt optimistă, mulțumită cu ceea ce sunt şi cu ceea ce am şi suspect de liniştită.”