Niște gânduri lovite de uituceală

  MOTTO: „Uitarea și mersul mai departe sunt cea mai mare înțelepciune.” (Friedrich Nietzsche)

   Uitându-mă la niște postări din anii trecuți, mi-a sărit în ochi un titlu - „Gânduri socolane în căutare de chercară”. În primul moment, m-am gândit că n-am scris eu chestia asta, apoi mi-am dat seama că da, eu sunt autoarea, dar am uitat cu desăvârșire cele două cuvinte mai „fistichii” din acest titlu. Iată-le:

Chercáră s.f. [At: PANȚU, PL.2 / Pl: ~re / E: nct] (Bot; reg) Papanaș (Trifolium arvense). Sursa: MDA2 (2010).

PAPANÁȘ, papanași, s.m. 1. Preparat culinar făcut din brânză de vacă, ouă și făină sau griș, fiert în apă sau prăjit în grăsime. 2. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole și cu flori mici, alburii sau trandafirii (Trifolium arvense). – Cf. papă. Sursa: DEX '09 (2009).

SOCOLÁN adj. v. puternic, robust, solid, tare, viguros, vânjos, voinic, zdravăn. Sursa: Sinonime (2002).

P. S.  Comentariul de atunci, din 2020: Aș zice că titlul mai poate avea și varianta: „Noi, cu brațe de oțelul, vom culege mușețelul!”

Comentariul de acum, din 2024: Aș zice că trebuie să mă îngrijorez oleacă de uituceala asta a mea, deși cred că e degeaba, nu am ce măsuri să iau. Noroc că unele gânduri le notez aici, pe blog, și pot să le revăd oricând...