Am niște gânduri uluite...

 

  

Am tot vrut să scriu pe blog de vreo trei zile, dar nu am reușit să „intru”, am fost oprită în fața porții, precum celebrul vițel. Acum, că am reușit, sunt așa de uluită (și eu, ca și gândurile din dotare), încât nu mai știu ce am vrut să scriu, de fapt. Uluită de pozele astea, pe care le-am găsit pe Facebook. Nu știu de la ce prezentare de modă sunt (și nici nu mă interesează), dar m-au dat pe spate. Doamne, când credeam că le-am văzut pe toate... Altă uluire a fost când am găsit, într-o cronică la cartea de mai jos, exprimarea „acești mindreaderi”. Mda. Parcă „cititori de gânduri” (sau „de minți”) nu putea să zică omul, pentru că e în română și nu e așa „cool”, nu? Era vorba de cartea „Mindreader” de David J. Lieberman. Citez din prezentarea volumului:

„Ce se ascunde cu adevărat în mintea celorlalți?

În orice schimb de replici, de la cele mai relaxate conversații la cele mai aprinse negocieri, există un substrat care se pierde în tumultul de informații. Și nu trebuie să fii agent FBI pentru a-l sesiza, ci trebuie doar să stăpânești tehnicile descrise de David J. Lieberman. Cunoscut psihoterapeut și instructor în detectarea minciunilor al echipajelor FBI, precum și consultant-cheie al serviciilor Agenției de Securitate Națională și CIA, Lieberman îți prezintă tehnici și metode infailibile de „interpretare” a gândurilor interlocutorilor tăi, pe care le poți folosi pentru a-ți găsi drumul mai ușor într-o lume în care, adesea, nimeni nu este cine pare a fi.”

Sursa: https://bookzone.ro/carte/mindreader-bkz
Acum, până îmi revin din uluire, stau în cumpănă dacă mă încadrez în categoria  „gură-cască”, adică o „persoană care pierde vremea în zadar, oprindu-se să se uite la tot ce întâlnește în cale; persoană care nu-i de ispravă, care e cu capul în nori și nu înțelege ce i se spune”, sau mi se potrivește mai degrabă expresia „A rămâne cu gura căscată”: a fi mirat, buimăcit sau înșelat în așteptările sale, a fi uluit. 

Banc:

De ziua lui, soțul primește un cadou mai ciudat de la soție, și anume o cățelușă.

– Cum o cheamă?

– Grivei.

– Dar e fetiță...

– Da, dar se scrie Griveille.