Gândurile mele cântă azi o bagatelă

 

MOTTO: „O persoană cu adevărat educată este una care a învățat cum să învețe și să se schimbe.” (Carl Rogers)

Pentru că nimic nu e întâmplător, atunci când mă pregăteam să scriu ceva pe blog, prin minte îmi susura melodia „Für Elise” a lui Beethoven. Habar n-am de ce. Căutând o expresie care-mi era și ea pe-acolo, printre neuroni, am găsit o alta, ce mi s-a părut simptomatică pentru unii oamenii, în aceste timpuri pe care le trăim, așa că am citat-o pe ea prima (cu ortografia din 1968):

A (se) vinde pe un blid de linte – Expresia, foarte veche și răspîndită, vine din biblie, care era pe vremuri singura carte pe care o învățau și… neștiutorii de carte. Se povestește că Esau, întîiul născut al patriarhului Isac, revenind într-o zi acasă de la cîmp, obosit și înfometat, i-a cerut lui Iacob, fratele său geamăn, să-i dea și lui să mănînce din lintea pe care acesta o gătise. Iacob, care încă din pîntecele mamei (spune legenda) se afla într-o mare rivalitate cu Esau, fu de acord să-i dea un blid de linte, dar cu condiția ca fratele său să-i cedeze în schimb dreptul de primogenitură (de prim-născut), care la orientali, ca și la casele domnitoare, era legat de anumite privilegii. Tîrgul s-a făcut, și acel biet „blid de linte” a ajuns de atunci în multe limbi și în multe guri! Expresia înseamnă: a te vinde pentru o nimica toată, a-ți închiria serviciile pentru o bagatelă etc. Sursa: CECC (1968).

Căutând apoi cuvântul „bagatelă” și o imagine adecvată,  domnul Google mi-a dat pe loc explicația și, printre altele, o poză din care reieșea că melodia ce-mi suna mie în minte era o „bagatelă”. Aha!
BAGATÉLĂ, bagatele, s.f. 1. Lucru de mică importanță; obiect de mică valoare, neînsemnat; fleac. 2. Piesă muzicală instrumentală scurtă, de obicei pentru pian. [Var.: bagatel s. n.] – Din it. bagattella, fr. bagatelle. Sursa: DEX '09 (2009)

Eu căutam, de fapt, expresia „A-și băga mințile în cap”, adică „a-și da bine seama de urmările faptelor sale; a se cuminți”.

Cuvântul aleatoriu din dexonline.ro:

RAIÁ, raiale, s.f. (în Evul Mediu) 1. Teritoriu supus de turci, care forma hinterlandul unei cetăți. 2. Denumire dată supușilor creștini din Imperiul Otoman. [Pr.: ra-ia] – Din tc. rāyā. Sursa: DEX '09 (2009). 

Și, de aici, m-am dus la cuvântul din definiția de mai sus, pe care nu-l (mai) știam, din cauza uitucelii:

HÍNTERLAND, hinterlanduri, s. n. 1. Regiune relativ rigidă din punct de vedere tectonic, situată în spatele unui sistem muntos cutat. 2. Teritoriu care gravitează spre un centru economic. 3. Regiune învecinată cu un teritoriu ocupat, folosită ca bază a unor acțiuni expansioniste. 4. Colonie sau țară slab dezvoltată dependentă economic de metropolă. – Din germ. Hinterland. Sursa: DEX '09 (2009).

Cuvântul zilei:

IZOCRONISM s.n. [At: DA ms / S și: iso~ / Pl: ~e / E: fr isochronisme] 1. Însușire de a fi izocron. 2. Proprietate a unor fenomene periodice de a se repeta în mod identic după o anumită perioadă de timp. 3. Stare a două celule nervoase sau musculare având aceeași cronaxie. Sursa: MDA2 (2010). Cheia alegerii: În anul 1861 avea loc la Pantheonul din Paris demonstrația pendulului lui Foucault, care dovedea rotația Pământului.

Despre „pendulul lui Foucault” am mai scris, ia să vedem ce-i „cronaxia”:
CRONAXÍE s.f. Timpul fiziologic minim în care are loc o excitație; timpul în care un curent electric trebuie să parcurgă un nerv, un mușchi etc., pentru a-l excita. – Din fr. chronaxie. Sursa: DEX '09 (2009). 

😊  

Să încercăm să zâmbim un pic: 

😊

- Iubito, uită-te ce vreme frumoasă este afară și tu stai în bucătărie și speli vasele...

- Păi, ce ar trebui să fac?

- Să ieși afară să-mi speli mașina!

😊

Ardeleanul Ion vine acasă. Când intră în casă îl vede pe Gheorghe.
- Ce faci aici, Gheorghe?
- Aștept autobuzul.
Ion iese în curte, la treburi. Dar îi vine în minte un gând: „No, de unde la mine în casă autobuz?”.
Se întoarce, dar Gheorghe nu mai era. Ion îi zice nevestei:
- Bag samă că a venit autobuzul...

Gânduri despre letopisețe

 

MOTTO: „Nu întotdeauna adevărul are nevoie de vorbire aleasă, el se mulțumește cu cea mai simplă povestire.” (Miron Costin, „Letopisețul Țării Moldovei”)

    Ieri și alaltăieri am început ceea ce eu numesc, autoironic și cam hiperbolic, „muncile prin grădină”. Mi-e cam greu, piciorul căruia i-am făcut cadou o frumoasă entorsă (la sfârșit de decembrie 2021) mă doare, obosesc prea repede și mă mai și mir de asta (până mă uit în C.I., la data nașterii), dar merg mai departe, cătinel-cătinel, dar cu rezultatele muncii abia vizibile și destul de lamentabile. Dar nimeni nu mă grăbește și am învățat (pe calea cea mai grea) că e mult mai bine să vezi partea plină a paharului. Am întâlnit azi un cuvânt (în afară de cele date de dexonline.ro), într-un articol în engleză (hm) și am văzut că acest cuvânt sintetizează ceea ce simțeam eu până acum vreo douăzeci de ani, adică sentimentul că dacă aveam o clipă de bucurie (fericirea deja era un vis prea frumos pentru mine), urma să se întâmple ceva rău, ca un fel de pedeapsă. Ei bine, acum am scăpat de gândul ăsta și, hotărât lucru, nu mai sufăr deloc, dar deloc, de CHEROFOBÍE s.f. aversiune patologică față de veselie, de bună dispoziție. (< fr. chérophobie). Sursa: MDN '00 (2000). Bun, acum cuvintele din DEX: 

👀

TELEOLOGÍE s. f. Doctrină potrivit căreia totul în lume a fost creat de Dumnezeu pentru a servi omului. ♦ Studiul scopurilor lucrurilor; teoria finalității. [Pr.: -le-o-] – Din fr. téléologie. Sursa: DEX '09 (2009

👀

VÓRNIC, vornici, s.m. 1. (În Evul Mediu, în Țările Române) Mare dregător din Sfatul domnesc, însărcinat cu supravegherea Curții, conducerea treburilor interne ale țării, având și atribuții judecătorești. ◊ Mare vornic (sau vornic mare) = cel dintâi boier din Divan, având sarcina de cârmuitor și de înalt judecător al Curții domnești și al întregii țări. Vornic de Țara de Jos (sau de Sus) = dregător cu rang de vornic (1) a cărui autoritate se exercita asupra unei jumătăți din Țara Moldovei. ♦ Reprezentant al domniei în orașe, cu atribuții judecătorești. 2. (Înv.) Primar al unui sat sau al unui târg. ♦ Funcționar în administrația comunelor rurale, însărcinat cu distribuirea corespondenței, convocarea sătenilor la adunări, anunțarea știrilor etc.; crainic, pristav, vornicel (2). 3. Vornicel (3). – Din sl. dvorĭnikŭ. Sursa: DEX '09 (2009).

Cheia alegerii: S-a născut, în 1633, Miron Costin, cronicar moldovean. A deținut dregătoriile de vornic și mare vornic. 

Și, bonus:

LETOPISÉȚ, letopisețe, s. n. Scriere veche cu caracter istoric, în care evenimentele sunt prezentate în ordine cronologică; cronică, hronic. [Acc. și: letopíseț] – Din sl. lĕtopĩsĩcĩ. Sursa: DEX '09 (2009).

 

Câteva gânduri care chiteau să grădinărească

   

MOTTO: „Cât despre comportament, oamenii îl iau unii de la alții, așa cum se molipsesc de o boală.” (Francis Bacon)

      Încă de dimineață (adică, de la ora șase și jumătate), gândurile mele m-au anunțat, destul de abrupt și nepoliticos, cum că intră într-o „ședință de lucru”, și mi-au trântit ușa minții în nas. M-am învârtit prin casă, făcând lucrurile obișnuite, de rutină, din fiece zi: micul dejun, un pic de curățenie, aerisit camera, făcut patul, dat fuga la laptop, cu cafeaua lângă mine, pregătită să scriu câte ceva pe blog dar, hélas, fără niciun gând prezent. Răbdătoare, și hotărâtă să nu mă cert cu propriile gânduri, m-am dus la DEX și am dat de următoarele cuvinte:

CHITÍ, chitesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz., intranz. și refl. A socoti, a chibzui; a crede, a gândi. ♦ Tranz. A pune la cale; a plănui. 2. Tranz. A potrivi, a aranja, a rândui bine. – Din sb. kititi.

Verbul acesta a fost cuvântul aleatoriu și i-am adăugat și celelalte sensuri, precum și substantivele aferente:

👀

CHITÍ, chitesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A ținti (cu arma, cu piatra), a ochi; p. ext. a trage (cu o armă); a lovi, a nimeri (ținta). 2. A arunca o privire; a alege din ochi. – Din sb. hititi. Sursa: DEX '09 (2009).

👀

CHITEÁLĂ s.f. (Pop.) Chibzuială, judecată (dreaptă, cumpănită). Chiti + suf. -eală.

👀

CHITEÁLĂ s.f. (Reg.) Ochire, țintire; nimerire. Chiti + suf. -eală. Sursa: DEX '09.

👀 

Cuvântul zilei: ANGÓRA s.f. Nume dat unor rase de animale (capră, iepure, pisică) cu păr lung și mătăsos; p. ext. părul prelucrat al acestor specii de animale. – Din n. pr. Angora. Cf. fr. angora. Cheia alegerii: În 1930 orașul Angora își schimbă numele în Ankara. 

💭

Gândurile mele tocmai au ieșit din ședința lor secretă și m-au anunțat că, după îndelungi dezbateri, au luat hotărârea să nu-mi permită să ies la un mic hei-rup prin grădină (cum plănuisem eu aseară), pentru că se tem că voi răci și mai rău, așa că mă sfătuiesc să-mi fac alt plan pentru astăzi. Mda, adevărul e că nici eu nu mai am elanul trebuincios pentru grădinărit, așa că o să-mi ascult gândurile. La propriu. Ca să capăt curaj, mi-am citit zodiacul chinezesc (pe care nu mai știu unde l-am găsit, scuze):

😎
Veștile bune: ai șansa să conștientizezi mai bine care sunt adevăratele tale valori; vei reuși să treci peste încercări, dacă îți păstrezi optimismul și simțul umorului. Dragoste: vei avea parte de multe schimbări; s-ar putea să renunți la o relație de lungă durată, care nu te mai bucură: este important să iei decizii sănătoase, chiar dacă ți se pare greu sau ideea de separare te sperie foarte tare.
Carieră: se anunță multe experiențe copleșitoare, care te vor da peste cap; învață să privești și partea plină a paharului.
Atenție la conflicte – poți intra foarte ușor în situații neplăcute; vei avea parte de o perioadă tumultuoasă, așa cum nu ai mai avut demult; acțiuni – depui eforturi mari pentru a fi pe placul tuturor celor din jurul tău și uneori devii frustrat(ă) dacă nu obții acest lucru; nu apela la răzbunări, nu au niciun rost.

Mereu gânduri. Sau, gânduri mereie...

 

MOTTO: „Cu câteva flori în grădina mea, jumătate de duzină de picturi și niște cărți, aș putea trăi fără a simți invidia.” (Lope de Vega)

 

Încep scrierea de azi prin a mă referi la acest citat, foarte fain și cu care sunt de acord (deși, sincer, am ajuns la momentul când chiar nu mai invidiez nimic și pe nimeni), citat găsit de mine pe când căutam, de fapt, oarece ziceri celebre despre flori și primăvară. Pentru că, în sfârșit, s-a încălzit afară și abia aștept să-mi treacă niște răceli care mă „cutreieră”, ca să pot ieși în grădină, la florile mele. Iar autorul citatului, zice Wikipedia, „Félix Lope de Vega y Carpio a fost un scriitor spaniol, considerat unul din cei mai importanți poeți și dramaturgi ai „Secolului de aur” al literaturii spaniole. Volumul mare al operelor sale îl încadrează între cei mai prolifici autori ai literaturii universale.” După ce voi scrie despre cuvintele găsite azi în DEX, o să citez o parte din poezia lui Lope de Vega numită „Spre singurătăți mă duc”.

Cuvântul aleatoriu: DUMNEASÁ pron. pers. m. și f. (Pop.) Pronume de politețe pentru persoana a 3-a singular. [Gen.-dat. dumisale] – Domnia + sa. Sursa: DEX '09 (2009).

👀  Nota mea: Domnia sa, domniile voastre sunt cuvinte pe care și mie îmi place să le folosesc, atunci când scriu un text. Cu literă mică și pomenite nu foarte des, pentru că trebuie adresate doar cuiva pe care-l respecți, îl admiri sau, uneori, cuiva pe care vrei să-l „duci” într-o lume arhaică, plină de politețe. Însă mărturisesc că am momente când, chiar și eu, nu sunt dispusă să fiu prea politicoasă...

Cuvântul zilei: MERÉU, -ÉIE, merei, mereie, adj. (Regional) Care se întinde până departe; vast, întins, nesfârșit. Codrii merei... se văd spre dreapta. SADOVEANU, N. P. 19. Dorul tău, bade, ș-al meu/ De și-ar face-un pod mereu./ Pod mereu pîn’ la Brașeu/ Să treci, bade, tu și eu. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 140. Ca vulturul se uita... Peste câmpi merei pustii. ALECSANDRI, P. P. 198. ◊ Fig. (Rar) încordat, întins. Trei cai aleargă-n urmă-i, sălbatici de merei. COȘBUC, P. II 196. Sursa: DLRLC (1955-1957). Cheia alegerii: În 1912, Robert F. Scott, explorator englez, moare înghițit de vastele câmpii înghețate ale Antarcticei în tentativa de a fi primul om care ajunge la Polul Sud.

👀 Nota mea: Dar, desigur, mult mai folosit e adverbul: 

MERÉU adv. 1) Tot timpul; fără răgaz; întruna; încontinuu. 2) Tot mai mult; fără sfârșit. /Orig. nec. Sursa: NODEX (2002)

💖 

„Spre singurătăți mă duc
și din ele-am a mă-ntoarce,
căci spre-a drumeți cu mine,
mi-ajung gândurile. Oare
ce-o avea cătunul unde-mi
duc și-o viață,-mi duc și-o moarte,
căci, venind din mine însumi,
nu pot s-ajung prea departe.
Nu-i bine, nici rău de mine,
mintea-mi spune: -n omul care
este tot numai un suflet,
trupul e ca o-nchisoare.
Înțeleg tot ce-mi ajunge,
una nu pricep, cum poate
să rabde neștiutorul
toată-a lui înfumurare?
Din tot ce mă necăjește
scap fără vreo greutate,
dar nu scap de ce primejdii
poate-un prost să-mi scoată-n cale.”

Gânduri previzibile și cam monotone...

MOTTO: „Viața nu este ceea ce ai trăit, ci ce îți amintești că ai trăit și cum ți-o amintești pentru a o povesti.” (Gabriel Jose Garcia Marquez)

După ce am fost un pic prin Bâlciul de Blagoveștenie, ce are loc la Domnești în fiecare an, am poposit la blog, așteptând o Idee ce merită a fi trecută aici. Cuvintele de azi nu au fost „declanșatoare” de idei, așa că mă voi rezuma la a spune câteva cuvinte despre Garcia Marquez, autorul zicerii din motto și alte câteva despre ziua de Buna Vestire. Cu bănuiala că am mai scris, cândva, toate astea. Destul de previzibil și monoton, nu? Și, desigur, cuvintele din dexonline.ro (de azi...)

👀

„Gabriel García Márquez (n. 6 martie 1927 - d. 17 aprilie 2014) a fost un scriitor columbian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, în anul 1982, pentru roman și proză scurtă, scrieri în care fantasticul și realul sunt combinate într-o lume liniștită de o bogată imaginație, reflectând viața și conflictele unui continent. Este cunoscut de către prieteni drept Gabo. (...) Cel mai cunoscut roman al său este „Cien años de soledad” (Un veac de singurătate), tradus în zeci de limbi ale lumii. Literatura sa se încadrează în paradigma realismului magic.” ( Sursa: Wikipedia).

👀

„Ziua de Buna Vestire numită și Blagoveștenie se sărbătorește în fiecare an pe 25 martie, fiind prima mare sărbătoare dedicată Maicii Domnului atestată în documente. Buna Vestire amintește de momentul în care Sfântul Arhanghel Gavril i-a vestit Fecioarei Maria că va naște și va fi mama Fiului lui Dumnezeu, Iisus din Nazaret. (...) Sărbătoarea de Buna Vestire a primit în tradiția populară și denumirea de Ziua Cucului, denumire legată de cântecul cucului, care începe întotdeauna de Blagoveștenie și se sfârșește la Sânziene sau Sân Petru.” (Sursa: traditii-superstitii.ro)

Cuvântul aleatoriu: CALOMFÍR calomfiri, s.m. Plantă erbacee perenă, aromatică, cu tulpina catifelată, frunzele ovale compuse și florile galbene; calapăr (Chrysanthemum balsamita). – Din bg. kalofer. Sursa: DEX '09 (2009).

Cuvântul zilei: VÁFELĂ, vafele, s.f. Foaie crocantă din aluat nedospit, care servește ca foaie de tort, la fabricarea napolitanelor, a cornetelor de înghețată etc. [Var.: váfă s. f.] – Din germ. Waffel. Sursa: DEX '98 (1998). Cheia alegerii: Ziua mondială a vafelelor.

 

Un fel de moțăială a gândurilor

 

MOTTO: „Oamenii care iubesc trăiesc într-o lume care îi iubește. Oamenii ostili trăiesc într-o lume care îi urăște. Este aceeași lume. ”  (Wayne Dyer)

Nu, n-am uitat că am mai „folosit” citatul ăsta drept motto de vreo câteva ori. Acum însă am găsit ceva și despre autorul lui: Dr. Wayne Dyer (n. 10 mai 1940, Detroit, Michigan — d. 29 august 2015, Comitatul Maui, Hawaii) a fost un psiholog, educator și scriitor american. În 1976 a publicat cartea „Zonele tale eronate” (Your Erroneous Zones), care s-a vândut în peste 30 milioane de exemplare. Este unul dintre cei mai celebri autori și conferențiari americani pe teme „motivaționale”. (...) Figură marcantă în galeria marilor autori motivaționali, alături de Dale Carnegie, Norman Vincent Peale sau Eckhart Tolle, dr. Wayne W. Dyer ne propune o cale simplă și eficientă de a descoperi în noi această energie a intenției creatoare și ne dezvăluie ce înseamnă adevărata capacitate de a-ți controla destinul. (Sursa: stiripozitive.com).

👀

Cuvântul aleatoriu: NĂBÚC s. n. Imitație de piele de antilopă, de obicei de culoare albă, cu aspect mat, catifelat, obținută din piei de bovine. [Var.: nubúc s. n.] – Din germ. Nubuk. Sursa: DEX '09 (2009).

👀

Cuvântul zilei: AEROZÍNĂ s.f. Carburant lichid pentru motoarele rachetelor. – Din fr. aérozine. Sursa: DEX '96 (1996). Cheia alegerii: S-a născut, în 1912, Wernher Magnus Maximilian von Braun, un inginer german, care a avut un rol deosebit în evoluția ingineriei spațiale prin contribuțiile sale în domeniul rachetelor. În același timp, este controversat deoarece a ajutat Germania nazistă prin proiectarea rachetelor balistice tip V2 cu care a fost bombardată Londra.

👆

P.S. Am apucat deja să scriu rândurile de mai sus și n-aș vrea să le șterg. O să le postez, cu mențiunea că azi gândurile mele cam moțăie (dar în sens figurat, nu de somn), așa că-mi cer scuze pentru plictiseala produsă...

🙈🙉🙊

Toate gândurile mele ar vrea să se mitridatizeze

MOTTO: „Dacă nu-ți convine ceva, schimbă acel lucru. Dacă nu-l poți schimba, schimbă modul în care te gândești la lucrul respectiv.” (Mary Engelbreit)

 

      Cum am mai zis, mi-am promis mie însămi că nu mă mai uit deloc la știri. Și încerc să mă țin de cuvânt. Dar, fără să vreau, tot mai aud (sau zăresc cu coada ochiului) câte ceva. Pe lângă titlurile absolut tâmpite, majoritatea știrilor, că sunt false sau „adevărate”, pare o înregistrare a discuțiilor unor locatari dintr-un ospiciu. Știam eu că uneori „viața bate filmul”, dar ceea ce se întâmplă acum depășește puterea mea de înțelegere și de acceptare. Și, tot cum am mai zis, am impresia că guvernanții noștri nu numai că nu ne vor binele ci, vorba personajelor lui Caragiale, „la din contra”. Și asta mi-a readus în minte un banc care circula în timpul „iepocii de aur”:  „Le-am tăiat lumina, le-am tăiat apa caldă, le-am tăiat căldura, le dăm mâncarea la raţie, însă poporul român rezistă!”, îi spunea Nicolae Ceaușescu omologului chinez, aflat în „vizită de lucru” în România. „Tovarăşu’ Ceaușescu, da’ cu cianură ați încercat?", l-a întrebat chinezul. Mda... Mai bine mă ocup de cuvintele de marți...

👀
Cuvântul aleatoriu: MITRIDATIZÁ, mitridatizez, vb. I. (Tranzitiv și reflexiv) - A (se) obișnui să consume anumite otrăvuri, obținând imunitate față de ele. – Din fr. mithridatiser. Sursa: DEX '09 (2009).

NOTA MEA: Acest verb (folosit de mine în titlu) m-a făcut să caut prin istorie, ca să-i înțeleg mai bine sensul. Am găsit următoarele despre Mitridates, cel care, de teama de a nu fi otrăvit, bea în fiecare zi cantități mari de antidot:
„Mitridates al VI-lea, supranumit și Mitridates cel Mare sau Eupator, a fost unul din cei mai importanți conducători ai regatului Pontus. A condus regatul în perioada anilor 119 – 63 î.Hr.. A fost un adversar de temut al romanilor, reușind să facă față acestora o lungă perioadă de timp. Sursa: Wikipedia.
„Unul dintre cei mai mari inamici ai Romei antice a fost regele Pontului, Mithridates al VI-lea Eupator (Mithra datha – darul lui Mithra, eupator – „din bun tată”), unul dintre protagoniştii confruntărilor militare sângeroase, rămase în istorie drept războaiele mitridatice. Ce se ştie mai puțin este faptul că acest Mithridate cel Mare, (prinț al Persiei dar şi cu origini greceşti) a stăpânit ani buni întreg bazinul Mării Negre, inclusiv Vestul acestuia, respectiv Dobrogea noastră. Mithridate s-a luptat cu Republica Romei în trei mari războaie (88-84 î.H, 83-81, respectiv 73-63 î.H). A înregistrat succese majore, a şi pierdut bătălii, a încheiat tratate de pace avantajoase dar, în cele din urmă, în ultima confruntare, a fost învins iar regatul său cucerit de către marele general Pompei. Sursa: povestilemariinegre.ro.

👀

Cuvântul zilei: ETIÁJ, etiaje, s.n. Nivel de referință al unui curs de apă, stabilit pe baza nivelurilor minime anuale pe o perioadă îndelungată de observație și în raport cu care se măsoară cotele apelor. [Pr.: -ti-aj] – Din fr. étiage. Sursa: DEX '98 (1998). Cheia alegerii: Ziua mondială a apei (ONU).

NOTA MEA: Iată că am „întâlnit” azi nu unul, ci două cuvinte care-mi erau doar vag cunoscute, deci am mai pus ceva în sipetul meu cu noutăți, amintiri, cunoștințe, bla-bla-bla-uri...

🙇

 

Gânduri fără apostrof, dar cu apostrofe

 

MOTTO: „Nu sunt ce par a fi -/ Nu sunt/ Nimic din ce-aş fi vrut să fiu!...”

 

    Cred că ați recunoscut, domniile voastre, versurile puse de mine drept motto: sunt din poezia lui Ion Minulescu, „Nu sunt ce par a fi”. Azi (și nu numai azi) mi se potrivesc la fix, cum cred că se potrivesc multora dintre noi. Nu, nu suntem ce părem a fi, uneori nici chiar când ne analizăm noi înșine. Cred că unica diferență este că unii dintre noi recunosc asta, iar alții nu. Mai bine să trec la cuvintele de azi.

👀  Cuvântul aleatoriu:

APOSTRÓF, apostrofuri, s. n. Semn ortografic de forma unei virgule (’), care se pune în partea de sus a cuvântului pentru a arăta absența accidentală în rostire a unor sunete. În «dom’le» sincopa silabei este însemnată prin apostrof. În «las’ pe mine» apostroful marchează absența sunetului «ă». Sursa: DLRLC (1955-1957). Dar mai există și forma APOSTRÓFĂ s. f. v. apostrof. Sursa: DEX '09 (2009). Însă tot acest cuvânt mai înseamnă și: APOSTRÓFĂ, apostrofe, s.f. 1. Imputare, mustrare adresată cuiva (pe un ton violent). 2. Figură retorică sau de stil prin care oratorul sau scriitorul, întrerupându-și brusc cursul expunerii, se adresează direct unei persoane sau unui lucru personificat. – Din fr. apostrophe, lat. apostropha. Sursa: DEX '09 (2009). Și, bineînțeles, să nu uităm verbul:  (A) APOSTROFÁ ~éz tranz. (persoane) A supune unei apostrofe; a întrerupe brutal făcând o observație aspră. /<fr. apostropher. Sursa: NODEX (2002).

👀  Cuvântul zilei:

INGAMBAMÉNT s.n. (Lit.) Procedeu de versificație constând în continuarea ideii poetice în versul următor, fără a marca aceasta prin vreo pauză; enjambement; rejet. [< it. ingambamento, fr. enjambement]. Sursa: DN (1986). Cheia alegerii: Ziua mondială a poeziei (ONU).

🙆  Păi, dacă tot e Ziua mondială a poeziei, azi o să postez aici nu una, ci două poezii ale lui Ion Minulescu, deși eu sunt de părere că iubitorilor (și făuritorilor) de poezie nu le trebuie o zi specială...

💖
„Răsar,

Mă-nalţ,

Cobor

Şi-apoi dispar,

Şi-apusul meu e totuşi răsărit...

Sunt vagabondul zilei de-a pururi solitar -

Portret unic şi veşnic, expus în infinit.

Cu magica-mi baghetă uriaşe -

Stăpâna hotărârilor eterne -

Deştept măturătorii albelor oraşe

Şi-adorm întârziaţii negrelor taverne...

Dau fluviilor graţii de reptile,

Dau mărilor priviri fosforescente,

Iar munţilor din zare, aspecte de gorile,

Şi brazilor, pe coaste, poziţii indecente.

Dau fructe noi smochinilor uscaţi,

Dau bronzului figură omenească,

Iar Regilor -

Pe socluri de marmură-nşiraţi -

Poruncitoare gesturi, ca-n veci să poruncească.

Iar când cobor,

Când calda-nfiorare

Se zbate-n cupa recelui repaos,

Azvârl sămânţă nouă în vechile tipare

Şi-ascult Perpetuarea cum fredonează-n haos!...”

(Ion Minulescu, „Romanța soarelui”)

💗

„E cald
Şi lacul pare o hartă de noroi...
E harta unei ţări după război,
În care - dezgustat de-atâta murdărie -
S-a sinucis şi ultimul broscoi,
Un biet şcolar cu nota 3 la geografie...

Pe malul lacului,
Un bou,
O vacă,
Un viţel
Şi-un taur
Recită Testamentul nou
Şi poezia veche, din clasele primare:
"Viitor de aur
Ţara noastră are!..."

Iar pe şoseaua comunală,
Cârciumarul,
Învăţătorul,
Popa
Şi notarul -
Cei mai de seamă gospodari din sat -

Se ceartă pentr-un post de deputat”

(Ion Minulescu, „Amiază rurală)

Gânduri pentru gargară

MOTTO: „Știi, atunci când țese o pătură, o femeie indiană lasă un defect în țesătura păturii pentru a permite sufletului să iasă.” (Martha Graham)

Acum vreo câteva luni (vreo șapte-opt), văzând cum cresc exponențial kilogramele mele, am luat niște măsuri (destul de blânde, aș zice), printre care și aceea, despre care am mai făcut deja vorbire, de a-mi afișa pe ușa frigiderului îndemnul/porunca „Pleacă de-aici, Lavinia!” Păi, la blogul meu nu pot să afișez asta, pentru că n-am să ascult niciodată „porunca” și, chiar de am sau nu Inspirație, tot am să trec pe-aici să scriu câteva cuvințele. Din care, ca să parafrazez citatul de mai sus, încerc să țes o pătură (cu oarece defecte). Și scriu chiar dacă, așa cum e cazul astăzi, cuvintele sunt doar un fel de gargariseală...

😜
GARGÁRĂ, gargare, s.f. 1. Clătire a gurii și a gâtului cu un lichid dezinfectant; gargariseală; (concr.) lichid dezinfectant folosit în acest scop. 2. Fig. (Peior.) Relatare nedeslușită sau fără șir, fără logică, lipsită de conținut. – Din ngr. gharghára. Sursa: DEX '09 (2009).

💫
Buuuun, deci astăzi este echinocțiul de primăvară: „Echinocțiul de primăvară în 2022 are loc duminică, 20 martie, la ora 17:33, ora României. Este momentul care marchează sosirea primăverii astronomice în emisfera nordică, în timp ce în emisfera sudică începe toamna astronomică. Este, de asemenea, data la care se spune că „ziua este egală cu noaptea”, adică orele de lumină sunt egale cu cele de întuneric.” (Sursa: digi24.ro).

😍 

Și tot astăzi, iată ce mai e: „Ziua Internațională a Fericirii este sărbătorită anual pe data de 20 martie, la nivel mondial, și a fost concepută și fondată de filantropul, activistul, omul de Stat și consilierul special al Organizației Națiunilor Unite, Jayme Illien, pentru a inspira, a mobiliza și a promova mișcarea fericirii globale.” (Sursa: Wikipedia)

😆

Niște glumițe:

 
Anunț în ziar: „Feriți-vă de escroci! Înainte de sărbători, i-am comandat online soției un parfum de la „Chanel” și niște cercei de aur, dar mi-au trimis două lansete și un scaun de pescuit. 

&

Bărbatul adevărat nu-i ăla care se luptă cu balaurul pentru tine. Ci ăla care rămâne  lângă tine când chiar tu ești balaurul.

&
Toți cred că visul oricărei femei este să-și găsească bărbatul ideal. Aiurea! Visul oricărei femei este să mănânce tot ce-și dorește și să nu se îngrașe!

&

- Tati, de ce te-ai căsătorit cu mama?
Soțul se întoarce către soție și-i spune:
- Vezi!? Până și copilul se miră!

Gândurile mele, rămase tablou

 

   MOTTO: „A-ți cunoaște neștiința este partea cea mai bună a cunoașterii.” (Confucius)

    Pentru a nu mai da atenție tuturor zvonurilor, știrilor false, disputelor televizate (care au ca subiect imaginabilul sau, mai adesea, inimaginabilul), greutăților de zi cu zi și gândurilor închise la culoare, îmi „fac de lucru” cu ceva care îmi folosește la îmbogățirea minții și, uneori, la alinarea sufletului: scrisul. Cu cele două etape ale sale: căutarea noutăților interesante și aducerea lor înspre blog. Mai întâi, o să mă ocup de cuvintele de azi:

Cuvântul aleatoriu (din cauza căruia au rămas așa, în titlu, gândurile mele) este TABLÓU, tablouri, s.n. I. 1. Pictură, desen, gravură etc. executate pe suport de lemn, pânză, carton; p. ext. pictură, desen, gravură, fotografie etc. înrămate și așezate (în scop decorativ) pe pereții unei încăperi. ◊ Tablou viu (sau vivant) = grup de persoane care stau nemișcate într-o anumită poziție, pentru a înfățișa sau a evoca o scenă simbolică. ◊ Expr. (Fam.; adverbial) A rămâne tablou = a rămâne surprins, înlemnit. 2. Priveliște din natură, care impresionează prin frumusețe și pitoresc. 3. Fig. Descriere sau evocare făcută prin cuvinte. 4. Diviziune a unei piese de teatru sau subdiviziune a unui act, care marchează schimbarea decorului, trecerea timpului etc. 5. Tabel (1). 6. Grafic compus dintr-o grupare de termeni, de simboluri, de numere (dispuse în șiruri și coloane) II. 1. Placă de marmură, de metal, de lemn pe care sunt montate diferite aparate folosite la acționarea unui sistem tehnic sau la controlul funcționării lui; placa împreună cu aparatura respectivă. ◊ Tablou de bord = tablou pe care sunt fixate aparatele și instrumentele necesare controlului și manevrării unui vehicul. 2. Placă prevăzută cu cârlige de care se agață fișele muncitorilor dintr-o întreprindere, cheile camerelor dintr-un hotel sau dintr-un sanatoriu etc. – Din fr. tableau. Sursa: DEX '09 (2009). 

Cuvântul zilei este ardelenescul ȘOD, ȘOÁDĂ, șozi, șoade, adj. (Reg.) Curios, ciudat; bizar; ♦ Nostim, hazliu. – Din magh. sod. Cheia alegerii: În 2019, a fost inaugurată stația de cale ferată Seiryû-Miharashi, în departamentul Yamaguchi din Japonia. Stația este unică în lume prin insolitul ei: nu are nici intrare, nici ieșire, nicio cale de acces, deoarece este construită pe o stâncă. Singura ei utilitate: e o platformă de pe care călătorii admiră peisajul. 

     P.S. Da, e șoadă. Dar și interesantă. Cred că cineva s-a gândit că oamenii sunt prea grăbiți, prea stresați, așa că trebuie să se oprească un pic și să se bucure de frumusețile Mamei Natură. Iată cum arată această stație-memento:

 

    Și am mai descoperit ceva astăzi, de fapt mi-am reamintit acel „ceva”: un tablou de Kiriak Kostandi, intitulat „Liliac”, „înrămat” de mine și pus înainte de motto, pictură care-mi place la nebunie și care arată STAREA în care mă găsesc eu de un timp (mai exact, de trei zile, trei săptămâni, trei luni, ce mai la deal la vale, trei ani). 

   Și tot la capitolul „descoperiri”, iată un articol documentar, scris în ianuarie 2020, pe radioromaniacultural.ro (site pe care vi-l recomand cu maaaare căldură), articol cu foarte multe lucruri interesante, printre care și ce voiam eu să-mi amintesc, adică de o emisiune pe care o adoram când eram copilă/ adolescentă, și anume „Vreau să știu”... Simptomatic, nu?

„Ora copiilor” a fost gândită ca o emisiune radiofonică complexă dedicată copiilor din ciclul primar, și a debutat la 12 ianuarie 1929, într-o zi de joi, la ora 18:15, la doar două luni și jumătate de la primul semnal emis în eter de postul de radio (1 noiembrie 1928). (...) În perioada 1965 – 1989, dintre emisiunile dedicate copiilor şi tineretului, putem menţiona „Ora copiilor”, „Ora şcolii”, „Zorile pionierilor”, „Teatru radiofonic pentru copii”, „Radio Țepeluș”, „Roza vânturilor”, „Cutezătorii”, „Vreau să ştiu”, „Clubul voioşiei”, „Prietenii lui Do-Re-Mi”, „Drumeţii veseli”, „Să ne cunoaştem patria”, „De la strămoşi pentru nepoţi”, „Odă vitejilor”, „Oameni de seamă”, „Legendele Olimpului”, şi altele. (...) De asemenea, postul Radio România Actualități difuzează în continuare emisiunea „Noapte bună, copii!”, în fiecare seară, de luni până joi, de la ora 20.50.”

😉😖😃

    Pornind de la o poantă de pe Facebook („Credeați că știți ce e raftingul?! Ei bine, este viteza cu care românii golesc rafturile”), mi-am permis să o citez pe Tanti Wikipedia și să spun că:

„Rafting sau vâslirea pe ape repezi este un sport acvatic (...) ce înseamnă coborârea pe râuri repezi de munte, cu bărci pneumatice, în echipe de două sau mai multe persoane. În România, poate fi practicat pe râurile Bistrița, Timiș, Jiu, Mureș, Someș, Crișuri, Nera, Cerna, Arieș, Buzău etc., care au un grad de dificultate mediu. Denumirea provine de la așa zisele plute gonflabile (engleză: raft), ce au fost folosite prima dată de către armata americană. Aceste ambarcațiuni fabricate din materiale foarte rezistente pot fi folosite în aproape orice condiții și pot trece peste orice obstacol. Sportul a devenit popular pe la mijlocul anilor 1970, atunci când rafturile au devenit accesibile pentru publicul larg. Rafting este considerat un sport extrem.”