Un zâmbet firav printre gânduri...

MOTTO: „Atâta timp cât mai putem zâmbi, cauza nu e pierdută.” (William Shakespeare)

Astăzi dimineață (dar nu foarte devreme, pentru că era cam frig) am ieșit în sat, la cumpărături. Asta nu-i nimic extraordinar, știu, numai că eu evadez din casă după vreo cincisprezece zile de „arest”. O entorsă m-a ținut prizonieră, ca să zic așa, și, când am ajuns pe stradă, i-am înțeles perfect pe cei care se bucură de libertate când scapă de la pușcărie. Exagerez un pic, căci în timpul ăsta am citit, am dezlegat rebusuri și am văzut filme într-un regim non-stop, deci a fost un fel de concediu pentru mine. Da, dar faptul că nu puteam ieși din curte era foarte frustrant. Ei bine, acum pot merge (vorba bancului ăla, „tâgâdâm-tâgâdâm”) și mi-a mai venit un pic inima la loc. Dar așa fac eu de obicei, hiperbolizez. 👀 Acum, că mi-am adunat un pic gândurile, o să încerc să scriu ceva mai de Doamne-ajută aici, pe blog. Dar nu azi. O să-mi spun (pentru a nu știu câta oară) câteva bancuri și pe urmă trec să-mi odihnesc piciorul. Deci...

😆

Doi ardeleni se întâlnesc la puțin timp după ce unuia dintre ei îi murise nevasta.
– Ți-a luat-o Dumnezeu pe lelea Veta, bade Grigore!
– Mi-a luat-o. No, lasă-L să vadă și El cu cine-am trăit eu! 

😗

Un doctor mergea pe stradă cu soţia sa când, pe lângă ei trece o femeie nemaipomenit de frumoasă. Femeia, conştientă de frumuseţea ei, îi aruncă doctorului un zâmbet familiar.

– Ce relaţie ai tu cu femeia asta? întreabă soţia.

Puţin încurcat, doctorul răspunde:

– O relaţie de afaceri, ca de la client la „prestator de servicii”.

– Asta am văzut și eu, dar ea este clienta ta sau tu eşti clientul ei?

😕
Pe un şantier, în România:

– Șefule, mi s-a rupt lopata, ce să fac?

– Sprijină-te şi tu de betonieră, că nu mai avem lopeţi...

👱
O blondă se adresează unei brunete:
– Cine spune că sunt o incultă face o mare eroare. De curând, am fost angajată la un centru național de reactivi izopropanici nucleari cuantificați şi trifazați pentru implementări în crestomația semantică.
– Şi, ce faci acolo?
– Păi, păzesc reactivii izopropanici cuantificați, pentru că la noi se fură ca-n supraaglomerația clorofiliană angiospermică şi gimnospermică perenă, cărora voi, brunetele, îi spuneți „codru”.