Gânduri pitite sub pat

MOTTO: „Sunt cunoscut pentru ironia mea, dar nici măcar mie nu mi-ar fi venit ideea de a face o statuie a libertății în portul New York-ului.” (George Bernard Shaw)

 

     M-am apucat, în această dimineață de sâmbătă, să citesc „ultimele știri”. Maaare greșeală! Gândurile mele cele curajoase și pozitive s-au îngrozit, au intrat în panică, și acum tremură și stau ascunse sub pătucurile lor. Accidente, valul de virusare Omicron, cutremur în Japonia, „carnagiu” nu mai știu pe unde, inflație, facturi apocaliptice și mincinoase, amenințare cu război. Mi-am zis o rugăciune în gând, mi-am șoptit, destul de neconvingător „Zoe, Zoe, fii bărbată” și, după ce-am respirat rar și calm timp de vreo cinci minute, sunt gata să scriu despre cuvintele de azi:

Cuvântul aleatoriu este PUCIÓGNĂ, puciogne, s. f. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu flori albe, care crește prin semănături (Bifora radians). – Cf. pucios. Sursa: DEX '09 (2009). Arată așa:

 

Cuvântul zilei: ZEFLEMEÁ, zeflemele, s.f. Ironie ușoară, luare în râs, glumă batjocoritoare. ◊ Expr. A lua în zeflemea = a-și bate joc de cineva, a lua în râs. – Din tc. zevklenmek. Sursa: DEX '09 (2009). Cheia alegerii: În 1970, Eugène Ionesco devine membru al Academiei Franceze.

Și, pentru că este același cuvânt al lunii (adică, cel mai căutat, și aș zice eu, potrivit), adică CINIC, am mai introdus eu o rubricuță: Cuvântul meu preferat: A TROPĂÍ trópăi vb. intranz. 1) A produce zgomot cu picioarele în timpul mersului sau alergării; a face „trop-trop”. 2) fig. fam. A se mișca în ritm de dans, făcând zgomot cu picioarele; a juca; a dansa. /Din trop. Sursa: NODEX (2002).

😖 

   Bun, și acum vreau să aplic politica struțului, căci nu vreau să mai iau în seamă zvonurile panicarde și, ca încurajare/bonus, o să-mi reamintesc o poezie a lui Păstorel Teodoreanu, numită „Oda sarmalei”:

„Cum s-ar defini sarmaua?

Vis înaripat al verzei ce-l avu cât a durat

somnul lung metamorfozic în butoiul de murat.

Potpuriu de porc și vacă, simfonia tocăturii,

imn de laudă mâncării înălțat în cerul gurii.

O cochetă care-și scaldă trupu-n sos și în smântână

și se-nfășoară-n varză ca în valuri de cadână.

O abilă diplomată ce-a-ncheiat o strânsă ligă

c-o bărdacă de vin rosu și-un ceaun de mămăligă.

Oponentă din principiu și un strașnic adversar

pentru tot ce e dietă sau regim alimentar.

Un buchet de mirodenii, o frivolă parfumată

ce te-mbie cu mirosuri de slănină afumata.

Locatara principală ține-n spațiu tolerate

perle de piper picante, boabe de orez umflate.

O prozaică înnăscută, cum s-o prinzi în prozodie

când, de când e lumea, porcul n-a citit o poezie.

Un aducător de sete, de bei vinul cu ocaua.

Iată-n câteva cuvinte cum s-ar defini sarmaua.”