De zece zile, ceea ce eu credeam că e un fel de echilibru în viața mea s-a dus de râpă. Și asta m-a pus serios pe gânduri. Acum zece zile am alunecat pe treptele casei și am făcut o entorsă de toată frumusețea. Ca urmare, trebuie să stau frumușel în pat, cu piciorul stâng bandajat și destul de „dodoloț”, fără prea mari dureri, dar, cum am spus, cu precarul meu echilibru de Balanță dat peste cap. Nu credeam că e așa fragil și încep să mă suspectez că încercam (cu oarece palide rezultate) să mă păcălesc singură. Și asta nu-i bine deloc. Îmi găsesc o singură scuză: chestia asta cu entorsa și „privarea de libertate” a venit exact în momentul când mă simțeam mai vulnerabilă, adică în perioada Sărbătorilor. Plus că suntem în al doilea an „pandemic” și așteptând al nu știu câtelea val „virusat”. De Crăciun, de Paște, la aniversări, mă simt într-adevăr SINGURĂ. Ei bine, cele câteva rânduri scrise (cu greu) aici sunt semnalul că încep să-mi revin. Doamne-ajută!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu