Printre gânduri

MOTTO: „A greși e omenește. Și mai omenesc e însă să dai vina pe un computer pentru greșeala ta.” (Robert Orben)

De azi-dimineață plouă ca toamna, „mărunțel și apăsat”, cum îmi place mie să zic. A fost o singură aversă zdravănă, turna literalmente cu găleata și, da, ați ghicit, aia m-a prins pe mine pe când „tropăiam” prin sat, plecată fiind la cumpărături și la plătit de facturi. Nu-i nimic, aveam umbrela, dar bineînțeles că am venit acasă udă până la genunchi. Aștept cu mare interes o mică răceală. Nu pot zice că astăzi nu m-am gândit la nimic, m-am gândit la foarte multe, dar sunt lucruri destul de personale și banale. Nu merită trecute aici. O să-mi „recit” o poezie și o să-mi spun niște glume, încercând să-i conving pe cei trei neuroni ai mei să nu adoarmă și, mai ales, să nu cadă în depresie...

Poezia este „Romanță autumnală” de George Topîrceanu:

„Ploaia tristă şi banală,
Ploaia obsedantă,
Ploaia
Care pastișează clima de pe Alpi
Şi Himalaia,
Ploaia cade verticală din cerescul alambic
Şi sfidează paciența trecătorilor:
Pic-pic...
Cu vedenii de umbrele ce se-nchid
Şi se deschid,
Resemnat primești în faţă proiectile de lichid.
Când şi când, pe pălărie
Simți un ropot de cascadă, —
Cântă streșinile toate...
Iar în jurul tău, pe stradă,
E-o obsesie galantă de picioare şi frou-frou,
De dantele,
De jupoane
Şi ciorapi de la ,,Bon-Goût”...
*
De trei zile
Firmamentul desfăşoară peste noi
O imensă zdreanţă udă cu largi pete de noroi.
Pe mizeria terestră a foburgului umil
De trei zile cerul varsă lacrimi mari
De crocodil... 

Plouă!
Plouă ca-n Parisul lui Verlaine...
Din loc în loc,
Te insultă modestia unor ghete fără toc.
Mai departe,
Când coboară din cupeul ei grăbită,
Până sus zăreşti dessous-ul unei doamne
Din elită,
Iar pe strada animată ca la cinematograf
Ploaia zugrăvește-n aer sârme lungi de telegraf.”

(parodie la romanțele lui Ion Minulescu)

 

Glumele:

- Alo, mamă, nu te speria, te rog să nu intri în panică, nu e nimic grav, sunt la spital!
– Manole, mamă, ești medic de zece ani, nu-mi mai spune asta de câte ori mă suni.

&&&

Un tip povestește la serviciu:
- Soția mea a fost asistenta unui magician mulți ani. A învățat câteva trucuri bune de la el. De exemplu, vin ieri de la muncă, intru în dormitor, ea mă vede și strigă: „Abracadabra”. Deodată, ce să vezi?! Prietenul meu Răducu a ieșit dezbrăcat din dulap. Am râs cu lacrimi, săracul Răducu, mi-era milă de el, cred că se întreba ce dracu’ s-a întâmplat de a ajuns, gol, la mine-n dulap...

&&&

În ușa unei case se aude: „Cioc! Cioc!”
– Cine e ?
– Zâna cea bună!
– Și de ce ai un topor în mână?
– Nu sunt prea bine dispusă azi.