MOTTO-ul zilei: „Unde dai și unde crapă!”
Astăzi aveam mare chef să fac una dintre călătoriile mele imaginare. Nu aveam un loc anume în minte, așa că am tras cu ochiul pe la postările celor care chiar fac călătorii. Mă rog, făceau călătorii, căci acum, în vreme de pandemie și de sărăcie lucie, nu cred că se mai vântură toată lumea pe unde vrea. De vreo trei-patru ani, „excursiile” mele au fost la distanțe cam de 7-50 de kilometri față de acasă, am mers până în satul bunicilor (vecin cu Domneștiul meu), până la Curtea de Argeș, poate chiar până la Pitești. Acum, călătoriile mele se rezumă la arealul domneștean. Deci, musai să mă plimb un pic cu gândul. Îmi pică sub ochi următorul anunț: Hotelul „Popasul Regelui” se află în satul Tău Bistra, județul Alba, pe șoseaua Transalpina, chiar pe malul Lacului Tău Bistra. Pune la dispoziție 20 de camere, un restaurant cu tapas, un magazin alimentar şi acces gratuit la internet WiFi. Urmau și altele, despre prețuri (prohibitive pentru mine, în viața reală, adică), precum și multe fotografii sau recenzii făcute de cei care s-au cazat acolo. Dar pe ce credeți că au rămas fixate gândurile mele? Pe tapas! (De aici, și titlul în care mă autoironizez fără cruțare, precum și motto-ul de azi.)
După ce eu și gândurile astea ale mele (neatente și cam pofticioase) am admirat în fugă imaginile de vis de la „Popasul Regelui”, am revenit la întrebarea: de fapt, ce e tapas? Păi, cred că am mai făcut, mai demult, niște cercetări, dar acum m-am și distrat. Știam că este un fel de combinație de aperitive. Dar, domniile voastre, parcă sună altfel „restaurant cu tapas” decât „restaurant cu aperitive”, nu?
Iată mai multe amănunte despre acest (sau această) tapa (plural, tapas) pe https://gourmandelle.com/ro/tapas/:
„Tapas este o parte importantă din bucătăria spaniolă, fiind un mod foarte popular de a servi mâncarea în Spania. Tapas înseamnă, practic, a consuma preparatele în porții mici, așadar îți oferă o mare varietate de aperitive spaniole, servite de obicei înainte de felul principal, care pot fi și combinate pentru a forma un fel de mâncare în sine. (...) Această metodă de servire a aperitivelor este întâlnită în toată Spania, însă este mai ales populară în regiunile Andalusia, Murcia, León, Extremadura și Ciudad Real.
(...) Unul dintre cele mai bune lucruri legate de tapas este faptul că nu aveți nevoie de prea mult efort sau tehnici complicate de gătit. Puteți să vă alegeți pur și simplu felurile preferate de aperitive spaniole în funcție de gusturi și preferințe, iar într-un timp foarte scurt veți putea pregăti o mare varietate de rețete delicioase. Nici măcar nu trebuie să aveți foarte multă experiență culinară pentru a putea aduce câteva din aromele autentice ale Spaniei la voi în bucătărie.
(...) Câteva ingrediente și rețete de tapas sunt: patatas bravas, croquetas, tortilla, calamares, roșii uscate, Pimientos de Padrón, gambas, cașcaval prăjit, empanadas, măsline marinate etc. (Pauză de râs: HA-HA-HA!)
O caracteristică esențială a aperitivelor spaniole este aroma și tipurile de condimente folosite, cele mai des întâlnite fiind usturoiul, paprika, sosurile picante, sarea, piperul și, bineînțeles, uleiul de măsline.” (Altă pauză de râs: HA-HA-HA)
M-am uitat un pic la explicarea celor câteva ingrediente de care nu auzisem în viața mea și din cauza cărora am râs copios (și tot autoironic), dar deja nu mai aveam chef de niciun fel de tapas. Când am ajuns la „Cum să pregătiți un tapas vegan”, gata, m-am lăsat păgubașă. Și de tapas, dar, mai ales, de călătoria mea imaginară. Mă duc să prepar o neaoșă varză călită, la cuptor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu