Jazz și gânduri

  

Azi, începând să scriu (nu, nu aici pe blog, de fapt lucrez acum la ceea ce se cheamă, foarte simandicos, „tehnoredactare computerizată” a unui volum de poezii), am ascultat un pic de jazz și, din nou, am avut un scurt moment, fulgurant, minunat și dureros de scurt, în care m-am simțit în echilibru cu mine, cu gândurile și trăirile mele. M-am simțit bine, ceea ce nu prea mi se mai întâmplă în ultimul timp, oricât aș încerca să gândesc pozitiv, să citesc lucruri amuzante sau să-mi fac singură curaj. Ei, momentul acela de „bine” s-a cam dus, o să-mi continui munca, o să ascult jazz, și o să mă „veselesc” (prin asociere de idei) cu amintirea filmului „Unora le place jazzul” (vezi poza), care m-a amuzat la culme, l-aș vedea iar și iar, cum aș vedea și filmul românesc „Actorul și sălbaticii”. Bun, am să sfârșesc repede această scriere, cu un banc, bineînțeles:

Un tip se adresează vânzătoarei dintr-un magazin de articole sportive:

- Aș dori un trening, vă rog.

- De care? Pentru indoor sau outdoor? Pentru jogging, fitness sau pilates? Sintetic sau din bumbac? Clasic sau streatch?

- D-ăsta de stat prin casă, dus gunoiul...