Gânduri la borcan

MOTTO: „Înconjoară-te de oameni care te fac fericit, care te fac să râzi, care te ajută atunci când ai nevoie. Oameni care n-ar profita niciodată de tine. Oameni cărora mereu le pasă. Ei sunt cei care merită să-i păstrezi în viața ta. Ceilalți sunt doar în trecere.” (Karl Marx)
      Fiindcă vorbeam ieri despre „Panseurile lui Gâgă” (cei de o anumită vârstă cred că-și amintesc de acest personaj, nu atât de „celebru” ca Bulă, dar la fel de inept), văzând pe Internet îndemnul acesta de a pune într-un borcan (la propriu) bilețele cu gânduri bune, întâmplări, citate, sfaturi, rugăciuni și, mă rog, ce ne mai trece prin cap, iată că mi-a venit ideea că, de fapt, borcanul meu cu gânduri, întâmplări (etc.) este acest blog. Și, când pot, o să pun aici câte ceva despre care aș vrea să-mi aduc aminte mai târziu (căci, de la o vreme, cam uit, vorba bancului). Motto-ul de azi m-a făcut să trag concluzia (atenție, se deschid ușile, urmează „panseul” de azi) că eu am întâlnit în viața mea foaaarte mulți oameni care au fost în trecere. Cam prea mulți. De-asta îmi trebuie acum un „borcan” pentru panseuri și de-asta îmi caut cu disperare prilejuri de a mă amuza (chiar și la bancuri „de Gâgă”). Poate că, dacă n-aveți chef să scrieți „bazaconii” pe bloguri, domniile voastre veți urma sfatul de a colecta într-un borcan (sau o cutie frumoasă) ceea ce vi se pare interesant sau „de bine” într-o săptămână. La sfârșitul anului, vom vedea ce se adună acolo. Deci, în timp ce-mi spun un fel de mantră („Cele rele să se spele, cele bune să se-adune”), mi-am căutat un banc și, cu asta, basta!

Tatăl către băiețelul lui:

- Știi, puiuț, ți-a adus barza un frățior...

Cel mic:

- Bine, măi tată, mama e așa o tipă mișto și tu umbli cu berzele?!