Gânduri despre saxifragă

  

MOTTO:
„Sinceritatea este cea mai îndrăzneață formă de curaj.” 

(William Somerset Maugham) 

   Ca să fiu foarte concisă, motto-ul zilei de miercuri este cel de mai sus. Eu încerc, pe cât posibil, să fiu curajoasă. Dar e greu. Gândul zilei de azi este despre SAXIFRAGĂ, o floare de grădină căreia văd că i se mai spune și badan (vezi foto). O am, rezistă săraca peste iarnă de ani de zile, dar tot de ani de zile nu mai înflorește. Anul ăsta o să o „răsfăț” mai mult. 

   Bancul zilei este ăsta:
    - Scumpule, spune soția, trebuie să cumpărăm niște jaluzele, deoarece vecinul care stă alături, poate vedea cum mă dezbrac.

   - Nu te neliniști, dragă! Dacă te va vedea, sigur își va cumpăra el jaluzele!

   Poezia zilei este scrisă de George Topîrceanu. Ne spune despre iernile de altădată, adevărate, cu ger și cu zăpadă. Se intitulează, logic și previzibil, „Strofe de iarnă”. 

 

„Doamne, tu te ții de glume?

Nu ne vezi mizeria?

Pentru ce-ai lăsat pe lume

Geruri ca-n Siberia?
*
Nu mai este mămăligă,

Vremile-s teribile.

Astăzi toată lumea strigă:

„N-avem combustibile!”
*
Nu e chip de dimineață

Să mai bați trotuarele

Că-ntr-o clipă îți îngheață

Nasul și picioarele
*
Astă-noapte mi se pare

Gazda mea, Emilia,

S-a-ncălzit la lumânare

Cu toată familia!
*
Casele sunt dezolate:

Sobele și vetrele

Stau cu gurile căscate...

Ger, de crapă pietrele!
*
Plitele de fier îngheață

Fără foc, deoarece

Nu găsești cărbune-n piață

Să chiorăști un șoarece!
*
Doamna Șvarț alaltăsară

Cât pe-aci să leșine:

O pisică vrând să sară

Între două streșine,
Cum furase o bucată

Nu știu din ce cratiță,

A încremenit deodată

Ca o caracatiță!”