Gânduri care vor să rimeze

Astăzi voi scrie cuvintele (aleatoriu, al lunii, al zilei) aici, pe blog. În ordinea arătată. Asta așa, ca introducere, căci despre alte gânduri/cuvinte e vorba. Deci:
 

Cianogén sn [At: PONI, CH. 141 / P: ti-a~ / E: fr cyanogène] (Chm) Gaz incolor produs prin combinarea azotului cu carbonul. Sursa: MDA 2010. 

Cuvântul lunii rămâne CARACAL.

SUPERFLÚU, -ÚĂ, superflui, -ue, adj. (Livr.) Care este de prisos, inutil. [Acc. și: supérfluu. – Pr.: -flu-u] – Din lat. superfluus, fr. superflu. Sursa: DEX '09 (2009)
Cheia alegerii: S-a născut în 1709 Samuel Johnson, poet, eseist, bibliograf și lexicograf englez. Una dintre cărțile sale se intitulează „Zădărnicia dorințelor omenești”. 

Am pornit să scriu cu gândurile cam în ceață. De unde și poza (haioasă tare) care ne spune, în engleză, expresia „a dispărea ca măgarul în ceață” (adică, „atunci când e mai mare nevoie de tine”). Este și o aluzie la inspirația mea, desigur. M-am gândit (iar?!) că mi-ar fi plăcut mult să scriu poezii. Am mai „suspinat” pe tema asta. Pe urmă am căutat, cu ajutorul lui Mister Google, rimele cuvântului ceață. Ce rimează cu ceață? Multe. Rimele de gradul I (de fapt doar una): dulceață. Rimele de gradul II: dimineață, cântăreață, creață, mogâldeață, fâneață, fortăreață și foooaaarte muuulte altele. Rimele de gradul III nu le mai trec. Oricum n-am de gând să fac poezii. Gândurile mele pot și ele să rimeze, dar poezia înseamnă mult mai mult. Dar eu sunt de părere că poți fi „poetic” și în proză. Mă rog, nu asta aveam de gând să spun, ci aș vrea să fac vorbire despre o altă rimă potrivită la „ceață” („obiectiv” la care tindeam, de fapt, să ajung), și anume Lavineață, modul foarte comic și sprințar în care mă alintă o prietenă (cu care am împărtășit „tovărășește” o parte din tinerețea noastră de dăscălițe, într-un sat din Vrancea). Îmi place aproape la fel de mult ca apelativul alintător cu care mă striga bunică-mea: Laviniță. Dar asta este altă rimă, din altă „istorie” despre care voi scrie cândva...