Gânduri care înoată și ascultă muzică

 

   Azi vreau să scriu despre APĂ (dar fără să bat apa-n piuă). Știam despre efectele ei binefăcătoare asupra organismului, dar am mai descoperit ceva și, bineînțeles, vreau să împărtășesc cu domniile voastre ce-am aflat. Dar poate că deja știți. Nu-i nimic, eu am spus, de la început, că aici mă întâlnesc, adesea, doar eu cu mine. Iată ce-am aflat:

„Dr. Masaru Emoto este binecunoscut la nivel mondial datorită rezultatelor sale uluitoare în cercetările referitoare la cristalizarea apei. Experienţele sale revelează în mod indubitabil existenţa aspectelor subtile, energetice, precum şi influenţa evidentă pe care gândurile, sentimentele, muzica, imaginile, etc. o pot avea asupra materiei. Apa este purtătoare de informaţie şi poate fi foarte uşor impresionată, impregnată, cu diferite energii.” (trezireainteligentei.ro)

   Am mai aflat (deocamdată, pentru că voi studia, în continuare, subiectul) că el a scris, pe această temă: Memoria Apei, Viața secretă a Apei, Mesajele de la Apă și Univers etc. Și că teoria lui este, bineînțeles, destul de controversată.

   Apoi am aflat că un medic, arestat într-un context politic,  în India, adică Fereydoon Batmanghelidj, autorul cărții „Nu ești bolnav, ți-e doar sete”, a observat cât timp a stat în închisoare că, atunci când deținuții beau apă, multe dintre durerile corpului fizic dispăreau ca prin farmec. Mulți dintre ei aveau spasme ale stomacului despre care medicul credea ca sunt cauzate de stresul din închisoare. A început să-i trateze pe aceștia cu diferite feluri de apă: apă sărată, apă dulce, apă amară și, în 90% dintre cazuri, spasmele stomacului dispăreau. Medicul a mai constatat că nu toate simptomele deținuților erau cauzate de stresul din închisoare, ci că 90% din ele erau cauzate de deshidratare. Observând faptul că apa avea aceste binefăcătoare efecte, a tras concluzia că nu putea fi la mijloc doar un simplu „efect placebo”. Când a ieșit din închisoare, Fereydoon Batmanghelidj a înființat o clinică și a efectuat nenumărate studii, vindecând multi bolnavi. 

   Bun, destul pentru azi. Închei, spunând că gândurile mele își închipuie acum că înoată într-un ocean cald și albastru (eu neștiind să înot), că în aer răsună muzica mea preferată și că toate grijile și necazurile mele au dispărut. Mă duc să beau un pahar cu apă...