Gânduri aleatorii

   

   MOTTO: „Alea iacta est!”

   Chiar nu aveam de gând să scriu astăzi nimic, dar iată că încep cursurile anului școlar 2019-2020 (sau douăzeci-douăzeci) și mi-am reamintit, brusc, de prima mea zi de școală. Totul mi se întoarce în amintire ca prin ceață, dar sentimentul predominant e o teamă paralizantă, pentru că eram de o timiditate îngrozitoare, din care și acum, la senectute, mai am niște „firimituri”. Deci, scriind pe Facebook despre începerea școlii, am avut gândul ăsta, mai mult un sentiment-amintire. Scriind tot acolo despre cuvintele zilei din dexonline.ro, am văzut că „aleatoriu” se înrudește cu latinescul „alea” (zar) și, de aici, mi-a venit ideea cu titlul, cu motto-ul și cu imaginea. Și, de asemenea, gândul că toate gândurile mele se comportă uneori așa, aleatoriu. Dar, de cele mai multe ori, am impresia (și poate că e doar o iluzie) că eu sunt cea care dirijează orchestra mea de gânduri. Cam atât pentru azi. Iată ce-i cu acest cuvânt, „aleatoriu”, și iată o poezie a lui Grigore Vieru, pe care mi-am reamintit-o cu mare plăcere, „Mică baladă”, dedicată lui Marin Sorescu:

ALEATÓRIU, -IE adj. Care depinde de un eveniment viitor și nesigur; supus întâmplării; întâmplător; stocastic. [Pron. a-le-a-to-riu, var. aleator, -oare, aleatoric, -ă adj. / cf. fr. aléatoire, it. aleatorio, lat. aleatorius < alea – zar].

„Pe mine

Mă iubeau toate femeile.

Mă simțeam puternic şi sigur.

Ca Meșterul Manole,

Am cutezat

Să ridic o construcție

Care să dăinuie veșnic.

Am început lucrul

Şi le-am chemat la mine

Pe toate:

Pe Maria, pe Ana,

Pe Alexandra, pe Ioana.

Care întâi va ajunge,

Pe-aceea-n perete o voi zidi.

Dar din toate femeile

A venit una singură:

Mama.

– Tu nu m-ai strigat,

Fiule?”