Azi, deși e dubios de cald (ceea ce induce o moleșeală irezistibilă), deși nu am timp (și nici inspirație prea multă), m-am hotărât să înșir aici câteva vorbe, înmiresmată fiind, la propriu și la figurat, de fânul proaspăt cosit. Am vrut să scriu așa, în stil poetic, suav, dar nu prea reușesc, așa că mă mulțumesc cu poezia altora. În cazul de față, o poezie pe care am mai postat-o, a lui Adrian Păunescu (numită simbolic și aluziv „Miros de coasă”), dar e iar actuală și-mi place:
„E amurg și mai rămân
Lângă foc și amintire,
Mă adun din risipire,
Și încep să cânt păgân.
A fi fire și nefire,
Nu mai știu ce mai îngân,
Umblă cineva la fân,
Simt venind miros subțire.
Taie cineva lucernă,
Cu o coasa veche, grea,
Ca și când și-ar repeta
Că doar moartea e eternă.
Parcă-aș sta, parcă-aș pleca
Parcă sunt altcineva.”
Am vrut să-i pun scrierii ca titlu „Gânduri înfânate” (să inventez, adică, și eu cuvinte), dar nu mi-a mai plăcut și, uitându-mă în dicționar, așa e, nu există acest cuvânt, dar există „Înfârnat, ~ă [At: Furtună, V. 14 / Pl: ~ați, ~e / E: nct] (Pop; despre oameni) Care este supărat”. (Sursa: MDA2 2010). Ei bine, eu una nu știam acest cuvânt, dar nu-i supărare, câte altele n-oi mai ști... Am să închei, cu ceva destul de haios, despre „cât e de cald”:
E atât de cald afară încât, pe lângă „parcangii” au apărut băieții „vântangii” care se oferă să îți facă ventilație contra cost.
&
E atât de cald încât corporatiștii deschid tot mai multe ferestre de browser pentru a se face curent.
&
E atât de cald afară încât cei de la Carla's Dreams se gândesc să renunțe la hanorac și să treacă pe modul „vară”, la maiou cu glugă.
&
E atât de cald afară încât am văzut oameni cu ochelari de soare la care și-au montat și parasolare.
&
Este atât de cald afară încât primăriile de sector din București și-au schimbat tactica pentru amenajarea parcurilor și nu mai investesc în panseluțe, ci au dat comandă de cactuși și vegetație deșertică. (myzutv.ro/zu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu