Gânduri și iar gânduri...

„Viața este 10% cum o faci și 90% cum o primești.” (Irving Berlin)

„Știi că ești îndrăgostit atunci când nu poți dormi pentru că, în sfârșit, realitatea este mai frumoasă decât visele tale.” (Dr. Seuss)

„Adevărul e că toată lumea te va răni. Trebuie doar să-i găsești pe aceia pentru care merită să suferi.” (Bob Marley)

  

 Am pus scrierii de azi un motto multiplu (tri-motto sau motto-la-cub) ca un fel de antidot, pentru că, unu' la mână, a început (inexorabil, inevitabil, indubitabil, invariabil etc.) iar să plouă torențial, lucru ce-mi face nervii ferfeniță, doi la mână, am fost să-mi plătesc facturi și rate, deci mi-e tare milă de biata mea pensie, că a rămas firavă de tot și, trei la mână, uf, din cauza primelor două, am uitat care e al treilea motiv de zăpăcire a gândurilor mele. Poate că prin unele locuri chiar e nevoie de ploaie, dar pe aici e ceea ce aș numi excesul excesului. Mă rog, asta e! Cât despre cele trei citate, îmi plac și sunt cu totul de acord cu ele. Cred că am să închei rapid, pentru că tunetele și fulgerele de-afară mi-au speriat și amărâta aia de inspirație pe care o mai aveam. Dar, bineînțeles, voi încheia cu o triadă de glume, căci fac bine la moral:

 

Un bărbat sună la doctorul veterinar:
- Domnule doctor, știți, către dumneavoastră se îndreaptă soacra mea cu un câine bătrân. Vă rog frumos, faceți-i o injecție cu cea mai otrăvitoare substanță pe care o aveți, ca să nu se mai chinuie, să moară repede...
Doctorul întreabă îngrijorat:
- Bine, bine, dar câinele o să știe cum să ajungă acasă?!

(::J

Se duce un tip la un pet-shop și îi zice vânzătorului:
- Aveți vreun animal vorbitor?
- Da, avem, răspunde vânzătorul. Poftim o omidă vorbitoare!
Cumpără omul omida, o aduce acasă, o pune într-o cutiuță, iar la un moment dat, îi spune:
- Mergi la plimbare?
Ea tace. El strigă mai tare:
- Mergi la plimbare?
Omida noastră iarăși tace. Tipul, enervat la maxim, strigă din toate puterile:
- Hei, mergi la plimbare?!
Omida:
- Nu striga, dom`le, nu vezi că mă încalț?!

 

(::J

Două animale se întâlnesc în pădure și merg o bucată de drum împreună, discutând:
- Tu ce fel de animal ești, de fapt?
- Eu sunt câine lup!
- Cum asa?
- Păi, tata a fost lup și mama cățea! Simplu, nu?
- Mda...
- Și tu, întreabă câinele lup, tu ce ești?
- Eu sunt urs furnicar!
- Hai, mă, du-te de-aici, că nu te cred!