GSGFGAM (4)

MOTTO: „Ar fi foarte frumos dacă viața ar fi la fel de simplă ca filmele” (replică din serialul american „Supranatural”)

 

Am ajuns la episodul al patrulea al „serialului” meu, nu m-am plictisit încă de el, dar nu îndrăznesc să vă pun și domniilor voastre aceeași întrebare, căci mă tem că răspunsul va fi DAAAA. Și tare aș vrea să merg înainte și tare mi-aș dori să mai citiți, din când în când, fleacurile (dar și lucrurile cu adevărat serioase) pe care le tot înșir eu aici. Am pus ca motto o replică dintr-un serial, așa, pentru distracție. Dar replica e, totuși, plină de adevăr. De-aia se și spune că „viața bate filmul”. M-am plictisit însă de titlu, așa că data viitoare o să găsesc altul. Azi am mai renunțat la câteva rețete (de-ale bucătăriei sau de-ale dietelor), la ceva care se intitula, vai, cu totul și cu totul agramat, „Articole cu care se merită să te împărtășești”, precum și la alte fleacuri. Astăzi mă voi opri doar la ceva ce mi s-a părut la fel de interesant ca atunci când l-am pus „la păstrare”, și anume, din ziarul „Metropolis” (www.ziarulmetropolis.ro), un articol scris de Andrei Crăciun în octombrie 2015. Este intitulat „Radu Cosașu în optzeci și cinci de fragmente”. O să-l citesc din nou, mereu descopăr ceva inedit în proza lui Cosașu. Uitați un fragment: „Abia încheiasem cei șapte ani de acasă, abia ieșisem din pruncie, când am auzit că fasciștii au ucis un poet spaniol. Eu – și neieșind definitiv din pruncie, de aceea cred și azi că fiecare are istoria lui intimă în organizarea sistemului propriu de dezgust și apărare față de violență – așa am auzit prima oară de fascism: ca ucigaș de poeți. Nimeni din jurul meu nu a putut să-mi spună cine e Lorca, ucisul. (…) Cunosc existențe cărora nici nu le pasă dacă poeții sunt uciși sau nu în lume. (…) De câte ori un poet este asasinat ceva rău se petrece sau urmează să se petreacă în destinul tuturor oamenilor.” (Radu Cosașu, Opere II, „O viețuire cu Stan și Bran”, Polirom, 2009, pagina 49).