MOTTO: „Sinceritatea este cea mai îndrăzneață formă de curaj.” (W. S. Maugham)
Îmi continui foarte hotărâtă (atenție, nu „determinată”!) lucrul la proiect. Cei patru-cinci cititori fideli ai blogului meu să se considere deci preveniți că următoarele postări vor fi taaare plicticoaaaase, pentru că sunt sigură că ceea ce am pus eu „la păstrare” (bune și rele) nu prea interesează pe toată lumea la fel. Dar, ca orice Balanță, sunt destul de consecventă (ca să nu zic ușor încăpățânată) și o să merg mai departe, ca să duc totul la bun sfârșit. Un site cu care m-am păcălit de-a dreptul este GHIDUL ALFA. Când am citit cu atenție ce vor ei să mă învețe pentru a-mi face viața mai frumoasă și mai bună, iată ce găsesc scris, la sfârșit, după un „bla-bla-bla” pus ca reclamă: „Acceptă-ți haita, ia-ți „Ghidul Personalității Alfa” (79 RON + transport) și începe schimbări concrete cu soluții testate pe probleme reale!” Zău așa, oameni buni, haită, 79 RON, probleme reale?!? Sau, mai bine, așa cum zice o bună prietenă a mea, atunci când e revoltată și nervoasă, „Haidi, măi!” La fel de „revoltată și nervoasă”, l-am șters rapid din lista mea de „favorite”. Un site a cărui idee de bază mi-a plăcut la nebunie este „Adoptă un țăran” (adoptauntaran.ro), eu zic că merită vizitat. Am mai scris despre asta și, deși eu nu sunt nici orășeancă, ca să adopt, nici țărancă veritabilă, ca să fiu adoptată, aș zice, totuși, că am să păstrez asta, căci cine știe cum evoluează lucrurile!? O să închei astăzi cu un fragment, absolut minunat, din cartea lui Marin Sorescu, „Unde fugim de-acasă? (Aproape teatru, aproape poeme, aproape povești)”, carte pusă și ea în raftul meu „secret” sau „pentru mai târziu” și care, cu siguranță, va rămâne acolo:
„Ați văzut voi, copii, un om care mănâncă săbii de trei ori pe zi? Și care scoate un porumbel, soarele și tot cerul dintr-o batistă? N-ați văzut, puneți-l pe listă. Dar ursul care a învățat carte și spune la toată lumea că vrea sa urmeze mai departe? Știți cum se face să dispară în ceață un borcan cu dulceață? Tii! Dar multe nu știți voi, copii! Repede la circul cel mai înalt să vă îmbogățiți cunoștințele în asalt. Aici e ca la teatru, înțelegi totul dacă ești cu ochii în patru. Cântă muzica, spectatorii au înlemnit: programul este nemaipomenit. Un om pescuiește, aruncând undița în sală, ca în iazul de la moară. Din coafura unei doamne frumoase a scos două broaște țestoase, iar din sufletul unui vecin a pescuit un rechin. Să nu credeți că toate acestea sunt minciuni sau că, Doamne ferește, la circ se întâmplă minuni!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu