MOTTO: „Știu că sunt prost, dar când mă uit în jur prind curaj.”(Ion Creangă)
Astăzi, stând eu și văzând liniștită un episod dintr-un serial american, dau de expresia „Schrodinger's cat”. Deci, curioasă din fire, las serialul și merg imediat să mă lămuresc ce-i cu „pisica” asta a lui Schrodinger. În sertarul cu „pentru mai târziu” aveam de gând să scriu despre Matrioșca, și chiar o să scriu, pentru că toată căutarea mea de pe tărâmurile fizicii cuantice, pe lângă faptul că m-a lăsat ușor confuză și cu sentimentul că-s cam proastă (a se vedea motto-ul), a semănat cu celebra păpușă rusă, mereu am găsit ceva în interiorul a ceva.
Matrioșca (rusă: матрёшка) este o jucărie din lemn, o păpușă viu colorată, goală pe interior, în care sunt introduse alte păpuși, mai mici, identice. Se realizează din lemn de esență moale, din mesteacăn sau tei. A apărut prima dată în anii '90 ai secolului al XIX-lea, în localitatea Abramțevo, dar adevăratul centru de confecționare a celebrei jucării a devenit Serghiev-Posad. Aceste păpuși sunt și un simbol al fertilității. (Wikipedia)
„Pisica lui Schrödinger” este un experiment mental, adesea caracterizat ca un paradox, imaginat de fizicianul austriac Erwin Schrödinger în 1935. Ilustrează ce probleme apar dacă se aplică interpretarea Copenhaga a mecanicii cuantice asupra obiectelor din viața de zi cu zi. A imaginat un experiment în care este prezentă o pisică care poate să fie vie sau moartă, în funcție de un eveniment aleator anterior. În timpul elaborării experimentului său a inventat termenul Verschränkung (cu sensul de conexiune cuantică).
Interesant, să vedem ce se spune mai departe:
O pisică, împreună cu un flacon cu otravă închis, sunt plasate într-o cutie protejată de orice decoerenţă cuantică indusă de mediul extern. Dacă un detector Geiger-Müller detectează o radiație atunci flaconul va fi spart, eliberând otrava care va ucide pisica. Mecanica cuantică sugerează că, după o perioadă, pisica este concomitent vie și moartă. Totuși, când ne uităm în cutie, vedem pisica ori vie, ori moartă, și nu un amestec de vie și moartă.
Aici, după ce că mi se încrucișaseră ochii și aveam cute pe frunte din cauza concentrării, am văzut că nu știu ce-i aia „interpretarea Copenhaga”. Deci:
„Interpretarea Copenhaga” este una dintre interpretările mecanicii cuantice. O caracteristică fundamentală a mecanicii cuantice este că starea fiecărei particule este descrisă de funcția sa de undă, care este o reprezentare matematică folosită la calcularea probabilității ca particula dată să se găsească într-o poziție dată, sau într-o stare de mișcare (viteză) dată. Experimentul mental al lui Schrödinger a fost o urmare a discuțiilor despre paradoxul EPR, numit astfel după autorii săi Albert Einstein, Podolsky și Rosen în 1935.
Da, ați ghicit, acum m-am dus să caut ce-i „paradoxul EPR”:
Paradoxul Einstein-Podolsky-Rosen sau paradoxul EPR este un experiment mental în mecanica cuantică, cu care Albert Einstein și colegii săi Boris Podolsky și Nathan Rosen (EPR) au susținut că demonstrează că funcția de undă nu oferă o descriere completă a realității fizice și, prin urmare, interpretarea Copenhaga este nesatisfăcătoare; rezoluțiile paradoxului au implicații importante pentru interpretarea mecanicii cuantice. Paradoxul spune că particulele pot interacționa într-un asemenea mod, încât să se poată măsura poziția, cât și impulsul lor, mai precis decât permite principiul incertitudinii lui Heisenberg, cu excepția cazului în care măsurarea unei particule nu afectează instantaneu cealaltă pentru a preveni această precizie, ceea ce ar implica faptul ca informația este transmisă mai repede decât lumina, acțiune interzisă de teoria relativității („acțiune fantomă la distanță”). Această consecință nu fusese observată anterior și părea nerezonabilă la vremea respectivă; fenomenul este acum cunoscut sub numele de „quantum entanglement”.
Am obosit, domniile voastre, neuronii mei strigă disperați „'ai di capu' meu!”, așa că o să las pe altă dată căutarea principiului incertitudinii al lui Heisenberg, a „acțiunii fantomă la distanță”, precum și a misteriosului „quantum entanglement”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu