Gânduri în ghetuțe...

Azi, mai spre seară, copiii (și nu numai copiii) își lustruiesc ghetuțele sau cizmulițele și le pun lângă ușă ori lângă fereastră. Ei știu (adică, mai degrabă, trag nădejde) că Moș Nicolae le va pune acolo dulciuri celor ce-au fost cuminți. Dar se poate ca unii să primească și o nuielușă. Ea are o legendă proprie. Această tradiție se datorează unei întâmplări din viața Sfântului Nicolae, pe vremea când era episcop de Myra. Se spune că, la primul sinod ecumenic, din anul 325, Nicolae i-ar fi dat o palmă lui Arie, care a spus că Iisus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale. Acea palmă a devenit simbolică pentru a servi drept avertisment pentru cei năzdrăvani. Ulterior palma s-a transformat în nuielușă. În Germania Moș Nicolae era cunoscut sub numele de Nikolaus, în Belgia și Țările de jos era cunoscut drept Sinterklaas, iar în Luxemburg era cunoscut drept Kleeschen. Lumea anglofonă a preluat numele de Santa Claus (Moș Crăciun), modificând denumirea belgiană, Sinterklaas. În majoritatea țărilor, Moș Crăciun a căpătat identitatea Sfântului Nicolae și este sărbătorit în ajunul Crăciunului, chiar și acolo unde religia nu are legătură cu această sărbătoare. În România însă, Sfântul Nicolae are un Moș al său, un Ajun cu ghetuțe pregătite și o sărbătoare, pe 6 decembrie, prin care se dă, de fapt, „startul” Sărbătorilor de iarnă. 

Vă doresc, domniile voastre, să primiți daruri reale sau simbolice în ghetuțe, în suflet, în gânduri...