Gânduri despre excese

 

  Azi este Crăciunul. La mulți ani tuturor, sănătate, liniște și numai bine!

 Pe la Domneștii mei a mai rămas doar un pic de zăpadă, dar e bună și aia! Vreau să spun, fără să insist mult, căci am tot spus-o mereu, că pentru mulți această mare sărbătoare își pierde încet-încet orice sens legat de Nașterea Domnului Iisus și că o mare parte din omenire se „afundă” voios, atrasă de reclame și de „ho, ho, ho”, în liste imense de cumpărături, în luminițe sclipicioase, în băutură și mâncare în exces etc. Și anul ăsta, ca și în anii trecuți, m-am tot mirat, până la a rămâne cu gura căscată, în fața enormelor cantități de mâncare și băutură pe care le cumpără românul nostru. De ce? Nu știu. Adică știu, dar mi-e prea lene să explic. Căci, da, recunosc spășită, sunt după masă, și mi-este cam greu, după sărmăluțe, piftie și cozonac, să filozofez pe tema asta. Dar, în apărarea mea, trebuie să spun că nu am făcut deloc excese, doar am gustat. Am găsit însă un text care spune o parte din ce voiam eu să scriu aici:

  „Există azi, pretutindeni în jurul nostru, dovezi incredibile ale consumului şi abundenței, rezultate din multiplicarea obiectelor, a serviciilor, a bunurilor materiale, şi care reprezintă o mutație fundamentală în ecologia speciei umane. La drept vorbind, oamenii care duc o viață opulentă nu mai sunt înconjurați, ca până acum, de alţi oameni, ci de OBIECTE. […] Tot aşa cum copilul-lup devine lup dacă îşi duce viața în pădure, şi noi devenim încetul cu încetul funcționali aidoma obiectelor din preajma noastră.” (Jean Baudrillard, „Societatea de consum”)

  Și, cu ironie și un pic de sarcasm, iată și bancul zilei:

 „După o zi absolut criminală, în care lui Moș Crăciun toate i-au mers prost (i s-au îmbolnăvit patru elfi, trei reni au răcit, sania s-a rupt, a rămas fără băutură și a venit și soacră-sa, mama Crăciuniței, în vizită), seara, sună la ușă un îngeraș cu un brad imens de Crăciun. 

- Ce să fac cu bradul, Moșule? întreabă candid îngerașul. 

- Bagă-ți-l în fund, îi răspunde Moș Crăciun nervos. 

 Și de atunci există tradiția cu îngerașul din vârful bradului.”