Gânduri despre zâne

 MOTTO: „Oare viaţa ne spune poveşti, sau noi îi spunem poveşti ei?” (Gustavo Tomsich)

Sunt, de o vreme, într-o călătorie imaginară (aș zice că la superlativ) prin lumea poveștilor. Adică, n-am început (încă) să recitesc poveștile copilăriei, ci le văd, destul de transformate și amestecate, într-un serial american, „Once upon a time”, al cărui sezon final îl vizionez. În același timp, frecventez cu o frică de neînvins, cabinetul stomatologic, unde îmi las, rând pe rând, mai toți dinții și măselele. Pot spune că acum chiar încep să-mi simt vârsta, poate cu încă vreo cinci ani în plus. Dar încerc să fiu curajoasă și optimistă și să sper că totul se va sfârși frumos, ca în povești. De aici, gândul la Zâna Măseluță, care nu e o zână autohtonă, nu are nicio legătură cu mine, căci ea se ocupă doar de dințișorii copiilor, dar m-am gândit că ar fi bine să aflu mai multe despre ea. Iată:

„Zâna „Măseluță” este o minunată legendă, dar de unde provine ea şi cum a apărut? Mulţi istorici cred că ea îşi are originea în Anglia sau Irlanda, locul unde poveştile şi legendele se regăsesc peste tot. Există mai multe teorii privind sursa de inspiraţie a legendei.

1) Printre populațiile nordice există credinţa că vikingii aveau o „taxă de dinţi”, ce era plătită atunci când copiii îşi pierdeau dinţii de lapte. Odată plătită această taxă, dinţii erau probabil strânşi laolaltă pentru a face o brăţară sau un colier pe care războinicii-vikingi le-ar fi purtat în timpul bătăliilor.

2) În Evul Mediu, în Europa era un lucru obișnuit ca un dinte de copil să fie îngropat în pământ, de obicei în grădina din apropierea casei. Dintele era îngropat, pentru ca altul să crească în locul său, şi pentru a descuraja vrăjitoarele cele rele în a găsi dintele şi a blestema respectivul copil.

3) Atunci când europenii au migrat în America în secolul al XVII-lea, ei au adus cu ei şi credințele lor superstiţioase. Atunci când oraşele din America au prins formă, oamenii şi-au dat seama că nu mai avea spaţiul necesar pentru a îngropa dinţii. De aceea, dinţii au fost puşi pe lângă geam sau chiar în afara uşii.” (lovendal.ro). 

P.S. Azi, de Sfântul Nicolae, vă urez, domniile voastre, sănătate, liniște, bucurii și... să fiți vizitați cât mai târziu de Zâna Măseluță.