MOTTO: „Speranța este cea mai veche și cea mai indispensabilă virtute, inerentă vieții. Dacă ne dorim să trăim, speranța trebuie să rămână și ea, chiar dacă încrederea e rănită sau pierdută.” (Erik H. Erickson)
Iată-ne ajunși în cea din urmă zi a anului 2017. Ca și în anii trecuți, primul impuls este să fac un fel de bilanț, dar nu, de data asta, nu! Am tot spus mereu aici acele obișnuite banalități despre noaptea dintre ani, despre sfârșit și început, despre dezamăgiri și mici bucurii, dar acum vreau să mă refer doar la SPERANȚĂ. Trecerea de la un an la altul este întotdeauna legată de speranțe. Toți sperăm că în anul ce vine vom fi mai sănătoși, mai bucuroși, mai bogați, mai deștepți, mă rog, o infinitate de speranțe, spuse cu voce tare sau în gând. Am căutat citate despre speranță și, ca în orice situație, erau păreri pro și contra. Eu cred că speranțele ne ajută, ne dau un imbold, chit că pe urmă suntem, de cele mai multe ori, dezamăgiți. Oricum, speranța și umorul sunt doi tovarăși de drum foarte necesari, eu zic că ne ajută. Am să închei acum. Vă urez tuturor să fiți sănătoși, să fiți iubiți, să aveți un An Nou 2018 plin de speranțe îndeplinite, plin de pace și de bucurii. Și, nu se putea altfel, iată și ultimul banc din acest an:
Un tip vine acasă după miezul nopții,
beat mort și mânjit de ruj. Soția îl ia imediat la rost:
- Pe unde-ai umblat, mă? Și cu cine?
- N-o să-ți vină să crezi, dar m-am bătut cu un clovn!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu