Diminutive ale gândurilor

MOTTO: „Pregătirea înseamnă totul. Conopida nu este altceva decât o varză care a fost educată într-un colegiu.” (Mark Twain) 

Când îmi vine o idee ce ar merita să fie trecută aici, pe blog, și nu am vreme la acel moment să scriu, o notez undeva, cu gândul să o reiau. Ei bine, mare greșeală! Și nu am să dau vina pe uitare, nu, de vină este inefabilul ce caracterizează inspirația. Dacă nu-l „prinzi” în clipa când apare, puf, dispare ca măgarul în ceață. Poetică comparație, nu? Așa că azi mi-am pus semnul mirării la început de scriere (deși am început să nu mă mai mir de nimic) și acel motto amuzant, dar cu substrat, pe care l-am scris undeva cu gândul să dezvolt ideea necesității educației. Nu mai știu. Pe urmă am găsit următoarea zicere, căreia nu i-am dibuit autorul, deci zic că este din „înțelepciunea poporului”: „Lume multă, oameni puțini.” Aici îmi aduc aminte vag că voiam să mă revolt împotriva comportamentului unor anumite persoane. Gândul de astăzi, pe care îl și notez, de teamă că dispare și el, este că mi-am dat seama că acest cuvânt, „gând”, nu are diminutive. Nu poți zice „gânduleț”, „gânduț”, „gândușor”. Ei, bag seamă că trebuie inventate pentru mine, pentru că uneori îmi mai trec prin cap și asemenea flecuștețe. Dar promit că pe acelea nu le „trec pe curat”. Sunt la momentul când nu prea mă înțeleg, dar îmi trece. Apropo de asta, iată un banc ce se potrivește:

Un tip se plimba pe plajă și a dat peste o lampă fermecată. O ridică, o freacă, și apare Duhul-lămpii:

- Pot îndeplini numai o dorință. Sunt cam bătrân, știi...

- Vreau să fie pace în lume. Vezi harta asta? Vreau ca toate țările să înceteze să se mai războiască!

- Dar asta este întreaga lume! Aceste țări sunt în război de mii de ani! Sunt eu puternic, dar nici chiar așa... Pune-ți altă dorință!

- Bineee, atunci vreau să mă înveți cum să le înțeleg pe femei! 

 Duhul oftează adânc și spune:

- Ia mai dă-mi să vad harta aia încă o dată...