Îmbunarea gândurilor

MOTTO: „Întrebarea nu este la ce te uiți, ci ce vezi tu.” (H. D. Thoreau)

Ei bine, da, a nins și la mine acasă, prima oară în această iarnă. A început de aseară, când lapovița s-a transformat în nea, fulgii au căzut și pe timpul nopții (nu știu cât timp, căci am fost „ocupată” cu dormitul), și acum decorul s-a schimbat total. Nu cred că va ține mult acest subțire înveliș de omăt, căci atmosfera este destul de caldă. Din această cauză, am tendința de a sta mereu cu ochii pe geam, „admirând peisagele”, vorba Tanței, personajul din „Iubirea e un lucru foarte mare” de Ion Băieșu. Dar având destule de făcut, m-am uitat în calendarul ortodox (cel tipărit, cumpărat de la biserica din sat, și cel online), să văd dacă e vreo sărbătoare, și am rămas ușor confuză, pentru că într-unul era „cruce neagră” iar în celălalt „cruce roșie”, azi fiind prăznuit Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul. Mă rog, nici dispoziția mea nu este tocmai hărnicuță, având chef acum mai mult de ceea ce eu numesc „visat-cu-ochii-deschiși”. Drept pentru care m-am așezat să scriu. Și, pentru că ieri am argumentat dorința mea de a vedea ninsori cu niște versuri de Adrian Păunescu, azi am să arăt mai jos tot una dintre scrierile poetului (pe care, recunosc, am mai postat-o de „n” ori), o poezie dedicată Domneștiului de Muscel. Iată: