8* Zilele trecute, la ultimele însemnări de aici, de
pe blog, am uitat să-mi dau singură notă. Luată de avântul scrisului, desigur.
Ei bine, aș zice că meritam vreo șapte-opt steluțe. Și azi, tot cam așa. În
general, pe vremea când eram profesoară, eu eram destul de darnică cu notele,
dar niciodată cu cele pe care mi le dădeam mie. Modestă, nu? Sau, poate consideram că atât
merit, nu știu. Apropo de asta, am scris cândva despre „aurea mediocritas” și
despre înțelesul expresiei până să capete sensul peiorativ. De o vreme, încerc să fiu mai darnică cu mine însămi, însă mi-e greu. Dar, pe de altă parte, cred că ceva nu e tocmai „cușer” nici la oamenii care se cred mereu doar de nota zece. Aș
zice că gândurile mele de azi sunt în devălmășie. A se vedea (sau nu, dacă vă plictisește!) și ce zice
DEX: „devălmășíe s.f. [At: GHICA, C. E. I, 219 / V: (îrg) daval~, dăv~
/ Pl: ~íi / E: devălmaș + -ie] (Înv.) 1. Formă de stăpânire în comun (de către
moșneni și răzeși) a unei suprafețe de teren, a unui bun etc./ coproprietate;
2. Stare de indiviziune; 3-4. (Îljv) În (sau rar, la) ~ (Care este) în comun;
5-6. (Îal) (Care este) în diviziune; 7. Activitate desfășurată în comun; 8.
Proprietate (mai ales teren agricol) stăpânită și exploatată în comun”. Zic asta pentru
că am simțit, la un moment dat, că gândesc la fel cu alți semeni ai mei despre
anumite subiecte. Dar unul dintre gânduri este azi numai și numai al meu. Și anume,
cel referitor la aceste ziceri ale unui pastor englez de pe la sfârșitul
secolului XIX, Charles Spurgeon: „Modestia înseamnă să faci o estimare corectă a
propriei persoane.” „Un caracter bun este cea mai bună piatră de
mormânt. Cei care te-au iubit şi au fost ajutați de tine își vor aminti de tine
atunci când florile de nu-mă-uita se vor fi veștejit.” Am zis că a fost un singur gând pentru că cele două adevăruri spuse de Spurgeon m-au făcut să vreau să fiu în continuare modestă și să vreau să fac în continuare fapte bune...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu