Liniște în gânduri

     La noi, peste dealurile și muscelele Domneștiului, afară este ceva ceea ce eu aș numi „o ciudățenie de vreme”. Adică, e sfârșit de decembrie, nu e pic de zăpadă, dar sunt vreo douăsprezece grade Celsius, o atmosferă de toamnă târzie. Asta mie nu mi se pare normal, vă spun drept. Eu vreau iarnă adevărată, ca pe vremuri, nu din asta zăpăcită. De fapt vreau toate anotimpurile „ca pe vremuri”. Ei, dar asta e, o să ascult colinde, o să-mi tot pun poze cu omăt dar, mai ales, o să-mi fac „curățenie”printre gânduri și trăiri, pentru a putea primi, mâine noapte, minunata veste a Nașterii lui Iisus. Simt o stare de liniște, de împăcare cu mine (și cu cei din jurul meu) și nu-mi mai pasă că, oriunde te uiți, nu auzi decât de cadouri, cumpărături, brazi, globulețe, pregătiri, mese încărcate, beteală, beculețe colorate, alergături, „ho, ho, ho”, felicitări (prin mass media) cu texte musai în engleză, vizite și alte asemenea chestii, destul de superficiale, cărora și eu le cad pradă (mai puțin felicitărilor în engleză), că „om sunt și nimic din ce e omenesc...” Crăciunul înseamnă, desigur, și toate acestea (însă nu la modul exagerat, cum au ajuns de-o vreme!), dar această Sărbătoare este, de fapt, o așteptare, o speranță și, în fine, este că avem inimi pline de bucuria că Iisus vine, an de an, din nou, printre noi...