Gânduri împăcate

     Iată-ne și în a doua zi de Crăciun, domniile voastre. Astăzi e Soborul Maicii Domnului și îi înălțăm slavă, rugăciuni și mulțumiri, cu gând smerit și cu sufletul cât se poate de curățat de zgura de zi cu zi. Am tot urat tuturor (și prin toate mijloacele), dar nu strică să vă mai doresc, încă o dată, să aveți zile de Crăciun binecuvântate cu sănătate și pace-n suflete, să vă bucurați de clipele petrecute cu cei dragi și să fiți fericiți. Nu prea catadicseam eu să-mi iau azi avânt să scriu ceva, dar peste Domnești au început să cadă niște fulgi timizi de nea, ceea ce mă face să mă bucur și să-mi simt sufletul ca al unui copil care încearcă să prindă pe limbă micii fluturi de apă înghețată. Când ninge, parcă îngerii își scutură penele și vor să acopere cu alb goliciunile și urâțeniile acestui Pământ pe care ne ducem viața. Trebuie să recunoașteți (cum o fac și eu, obiectiv vorbind) că ăsta nu e stilul meu, dar azi încerc și eu să fiu mai poetică și diafană (și nu, nu am să zic „ca un nor”, căci asta mă duce imediat cu gândul la un banc și s-a dus atmosfera mea romantică!). Nu mai scriu nimic pentru că stau cu ochii (și cu gândurile) mai mult pe geam, deci acum mă voi echipa și voi ieși un pic, să mă bucur de fulguială, căci nu pare să țină mult...