Gânduri despre buchiseală

   Motto: „Toată viața e o școală.” (Comenius)

Iată, domniile voastre, că astăzi împlinește blogul meu șapte anișori. Nici nu vreau să mă gândesc ce multă vreme a trecut de când făceam, amândoi, primii pași, nesiguri și cam puerili, în ale scrisului. Intenționez să trecem grațios peste clasa 0 și să-l dau direct la școală, în clasa întâi. Suntem de acord amândoi (adică eu și blogul) cu motto-ul pus de mine acestei însemnări, adică în sensul că mereu suntem elevi, mereu învățăm ceva nou și mereu trebuie să fim conștienți că nu știm mai nimic. De aici, și titlul (plus poza), iar „buchiseala” de acolo are ca origini, spune DEX-ul, cuvintele:

BÚCHE, buchi, s.f. A doua literă din alfabetul chirilic; p. gener. literă; (de obicei la pl.) alfabet; cunoștințe elementare de scris și citit. ◊ Expr. Buchea cărții = exact ca în carte; în chip mecanic. A fi (tot) la buchi = a fi (tot) începător (la învățătură). A nu ști buche = a nu ști nimic (la învățătură). Din sl. buky.

(A) BUCHISÍ, buchisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz., intranz. și refl. A face un lucru cu mare caznă și migală, fără spor. 2. Tranz. și intranz. A citi sau a învăța ceva cu efort și cu migală; a buchirisi. 3. Tranz. Fig. A bate pe cineva (dându-i pumni, ghionți). [Var.: buchisá vb. I] Cf. buche.

În regulă, văd că nu prea mai am chef de scris, așa că o să închei cu câteva glume (două, că mi-e lene să mai caut) pe tema dată:

*

Profesoara întreabă:

- Gigele, spune-mi ce înseamnă cuvântul „compromis”?

- Doamna profesoară, este ca atunci când mama vrea să mergem la mare și tata vrea să mergem la munte, deci mergem la mare, dar tata are voie să-și ia schiurile cu el...

*

Învățătoarea:

- Copii, ia spuneți-mi voi, cine face „mor, mor”? 

Un elev:

- Fratele meu, duminică dimineața, dacă se duce sâmbătă în club!

 Gigele, ce înseamnă compromisul?

- Doamna