GÂNDURI COPIATE

În ultima vreme nu prea am avut răgaz de scris (după cum am mai „plâns” pe umărul domniilor voastre, am avut tot felul de pierderi, acțiuni păguboase, munci grele, cheltuieli, dezamăgiri și alte stresuri), dar am tot încercat... Deh, nici inspirația mea nu prea mi-a dat o mânuță de ajutor, așa că, lăsând-o să-și vină în fire, o să înșir mai jos ultimul articol (Gânduri de ducă) pe care l-am publicat în revista „Pietrele Doamnei”, ce apare în Domneștiul meu natal. Și ca să nu vin cu grozavă plictiseală asupra neuronilor domniilor voastre, l-am împărțit în episoade (că se poartă). Și l-am numit Gânduri copiate (nu plagiate!) pentru că sunt panseurile mele, nu? Azi, prima parte:

„Aşa că, exasperată de aceste mari şi mici necazuri, aş vrea să vă propun o călătorie imaginară, să mai scăpăm de stresul cotidian. Deci, haideți, însoțiți-mă într-o scurtă hălăduire[1] (da, recunosc, îl folosesc abia acum cum trebuie, căci m-am uitat în dicționar, având bănuiala că eu îi dădeam verbului acesta sau, după caz, substantivului, mai mult un sens apropiat cu „a hoinări”, deci fac un tardiv „mea culpa”) şi pe alte meleaguri. Deci, nu Franța, că terorism, nu Turcia, că poate va mai fi vreun „coup d’ètat”, nu Africa, că ne e teamă de oarece îmbolnăviri, nu Grecia, că am fost nu demult, nu Costa Rica, pentru că n-am eu chef, nu Coreea de Sud sau Japonia, căci sunt sigură că vi s-a cam făcut lehamite, domniile voastre, de multele mele plimbări pe-acolo. Glumesc, în gândurile noastre, călătoriile sunt permise oricând şi oriunde, dar am mizat şi eu pe „efectul artistic” şi am vrut să creez un pic de suspans. Unde să mergem, oare?! Păi, să mergem în Cuba. Înainte să încep să scriu, m-am întrebat ce ştiu eu despre Cuba şi cubanezi? Mai nimic. Adică, domniile voastre, ştiu că Republica Cuba este una dintre puţinele ţări de pe mapamond unde comunismul este încă atotstăpânitor, că e o insulă, că numele i-a fost dat de Cristofor Columb[2], că se află pe lângă S.U.A. şi Bahamas, că are vreo unsprezece milioane de locuitori, că limba oficială e spaniola, că are capitala la Havana, că a fost condusă cam o jumătate de secol de Fidel Castro, acum fiind la putere fratele său, Raul, că are plaje de vis, că are rom şi havane celebre în toată lumea, că are zone declarate de Unesco rezervaţii ale biosferei. Am căutat pe Internet şi am aflat aceste rezervaţii: în 1982 - Nucleul urban vechi şi fortificaţiile oraşului Havanna; 1988 - Oraşul Trinidad şi fabricile de zahăr din zona Valle de los Ingenios; 1997 - Cetatea "San Pedro de la Roca" din oraşul Santiago de Cuba; 1999 -Parcul Naţional "Desembarco del Granma"; 1999 - Peisajul cultural din Valea Viñales; 2000 - Peisajul arheologic al primelor plantaţii de cafea din sud-estul ţării; 2001 - Parcul Naţional "Alexander von Humboldt"; 2005 - Centru vechi istoric din oraşul Cienfuegos; 2008 - Centrul istoric din Camagüey.

Mai ştiu că aici a luptat Che Guevara, figură admirată de mulţi, că este astăzi aici şi lux, dar şi multă sărăcie, că oamenii par mereu veseli şi fără griji, ascultând muzică şi dansând rumba[3], că are şi alte oraşe ce merită vizitate, cum ar fi Santiago de Cuba, Trinidad, Santa Clara sau superba staţiune Varadero, în general, îmi închipui Cuba ca pe un mic paradis, cu imagini ca aceasta:

Am găsit, bineînţeles, şi pe Internet (Wikipedia), o prezentare destul de lapidară: „Cuba (oficial Republica Cuba, în spaniolă República de Cuba) este o ţară insulară din nordul Americii Centrale, situată pe cea mai mare insulă din Antile (Cuba), Isla de la Juventud şi alte câteva arhipelaguri. Se află la confluența Mării Caraibelor, Golfului Mexic şi Oceanului Atlantic. La nord se află SUA şi Bahamas, la vest, Mexic, la sud, Insulele Cayman şi Jamaica, iar la sud-est, Haiti. Capitala şi cel mai mare oraş din ţară este Havana.” Căutând în continuare, pentru că astea le ştiam deja, şi pentru că nu mi se părea dătătoare de fiori această scurtă prezentare, trebuia ceva cu mai multă trăire, am găsit pe un blog, cel al Martei Uşurelu, redactor-şef la revista Biz (e ceva absolut aleatoriu, mărturisesc că habar n-am nici cine-i doamna Uşurelu, nici ce vrea revista Biz), impresiile din călătoriile ei în Cuba. Cu totul altceva! Deja m-am şi închipuit acolo, am trăit cu intensitate fiece moment. Dacă vreţi, domniile voastre, să vedeţi şi mai multe, intraţi cu încredere aici: http://martausurelu.ro/2014/08/ghid-de-calatorie-in-cuba/. Eu am ales doar câteva fragmente şi câteva fotografii care mi-au plăcut mai mult.

[1] HĂLĂDUÍ, hălăduire, hălăduiesc, vb. IV. Intranz. 1. (Pop.) A trăi undeva în voie, în libertate, în liniște; p. ext. a locui. 2. (Înv.) A scăpa cu viață (de o primejdie). 3. (Reg.) A izbuti, a reuși. – Din magh. haladni „a propăși, a merge mai departe”.

[2] CRISTOFOR COLUMB (italiană Cristoforo Colombo, spaniolă Cristóbal Colón, n. îoctombrie 1451 – d. 20 mai 1506) a fost un navigator italiano-spaniol. A navigat spre vest, pe Oceanul Atlantic, în căutarea unei rute spre Asia, dar și-a câștigat reputația descoperind un nou continent, America, în perioada precolumbiană fiind cunoscută numai Lumea Veche. În 1492 a acostat pe o insulă. În afară de răgazul necesar arborării însemnelor regale, Columb a petrecut acolo puţin timp, grăbit fiind să avanseze spre Cipango sau Cipangu (Japonia). A crezut iniţial că a descoperit Cipango în Cuba (căreia el i-a dat această denumire), unde a acostat pe 28 octombrie.

[3] RUMBĂ, rumbe s. f. Dans de origine cubaneză, devenit dans de salon, cu mișcare ritmată și rapidă; melodie după care se execută acest dans. – Din fr., sp. rumba, germ. Rumba.