Gânduri despre trei cuvinte

    

  Azi a fost pentru mine o zi în care m-am simțit trudită. Ca şi acum câteva zile, săptămâna trecută, şi cum vor fi şi altele, săptămâna asta. Adică, mai trudită ca de obicei. Aşa că, da, mă repet, sunt obosită de nu mai pot, dar nu am rezistat, m-am "dus" un pic pe Facebook şi acum, scriu la repezeală câteva rânduri pe blog. Imaginea mă reprezintă cum nu se poate mai bine... Atâta că n-aş zice că sunt leneșă. Poate, uneori, cam comodă. Am scris, cum zice şi titlul, pentru aceste trei mici cuvinte ce mi-au apărut în cale (și, nu nu vă gândiți la „te iubesc mult”),  cuvinte pe care, trebuie să mărturisesc, nu le foloseam cum trebuie. Pe primul pentru că nici nu-l știam, de-al doilea, da, am auzit, dar se folosește foarte rar, iar al treilea, eram sigură că se scrie cu "t", marinată, de la "a marina". (Mă rog, principiul de bază e cam acelaşi!). Iată ce spune despre ele DEX-ul:
MANSUETÚDINE s. f. (Livr.) Înclinația de a ierta cu generozitate; mărinimie, indulgență. [Pr.: -su-e-] (din lat. mansuetudo, -inis, it. mansuetudine).
CATERISI (caterisésc, caterisít), vb. – A răspopi; răspopit (din ngr. ϰαθαιρῶ, kathíresa, aorist ϰαθαίρησα „a degrada”).
MARINÁDĂ s.f. În gastronomie, lichid puternic aromatizat, pe bază de vin, oțet, suc de lămâie sau de limetă, plante aromate sau condimente și puțin ulei, în care se introduce un aliment (carne, mai ales de vânat, pește, legume) pentru a se marina, adică a se frăgezi și a se impregna de aromă înainte de a fi gătit, sau pentru a se conserva; baiț.

AFERIM!