Slalom uriaş printre gânduri despre ploaie, dezamăgiri, surprize, linişte şi... toamnă

    

    MOTTO: „În viaţă să nu uiţi trei tipuri de oameni: cei care te-au ajutat la necaz, cei care nu te-au ajutat la necaz şi cei care te-au băgat în necaz." 

     Acest îndemn (cred că al unui anonim, altfel eu sigur i-aş fi notat, ca filolog ce mă pretind, autorul) mi se potrivește ca o mănușă. Dar, din nefericire pentru mine, îl uit repede. Îndemnul. Şi, mai încet, uit şi cele trei categorii de oameni. Dar asta mi-e firea, iert repede, uit greu (dar uit!), şi nu ţin niciun fel de ranchiună. Însă, cu toate acestea, mi-e din ce în ce mai greu să înţeleg lumea. Mă rog, nu despre asta voiam să scriu. Zilele de ieri şi azi chiar au fost de TOAMNĂ. A plouat fără încetare, e frig şi trecerea bruscă de la treizeci la zece grade Celsius nu a fost prea uşoară. Dar am hotărât să abordez prieteneşte totul, până şi ploaia (care chiar era foarte necesară!) aşa că, fredonând în gând (v-am mai zis, sunt groaznic de afonă) "Singin' in the rain/ Just singing' in the rain/ (...) Singin' and dancing in the rain!", încerc să mă înveselesc singură şi să nu mă mai gândesc la acoperişul fisurat prin care cad picături insidioase sau la cohortele de limacşi ce apar veseli prin grădină pentru că iar e umezeală. Despre dezamăgiri şi surprize mă abţin să vă mai povestesc, domniile voastre, căci cred că nu vă interesează şi n-aş vrea să vă plictisesc. E toamnă, e ploaie, iar LINIŞTEA mi-o regăsesc scriind, deci totul e bine...