Gânduri şi aduceri aminte

       Trebuie să recunosc că astăzi nu prea am chef să aştern pe hârtie gândurile mele, o dată că nu sunt prea plăcute şi a doua oară, pentru că mi se par, chiar şi mie, neinteresante şi fade. Şi atunci, am răsfoit prin însemnările mele cu citate de prin cărţi şi am găsit două pasaje dintr-un roman de William Diehl, Calul thailandez, care mi-au reamintit să rămân calmă şi să zâmbesc, pentru că, oricum, toate se întâmplă cu un rost. Deci:

      „Pentru thailandezi, care credeau că zâmbetul s-a născut în ţara lor, Buddha era un Dumnezeu generos, capabil să-i facă să râdă şi să le aducă o nemărginită bucurie, un Dumnezeu care nu cerea nimic şi le zâmbea celor ce depuneau daruri la picioarele lui. Poate de aceea, pentru thailandezi era un păcat să te cerţi, o jignire să ridici vocea, iar mânia era intolerabilă. Nu se putea să nu iubeşti un popor a cărui filozofie de viaţă se rezuma la "Mai pen rai" ( Nu-i nimic).”

      „Gautama Buddha propovăduise patru adevăruri nobile: primul, existenţa însemnă suferinţă, al doilea, suferinţa se datorează dorinţei, al treilea, dacă îndepărtezi dorinţa, elimini suferinţa şi, în cele din urmă, respectarea în viaţă a celor opt precepte "drepte" prin care înlături suferinţa: înţelegere adevărată, gândire curată, vorbire înţeleaptă, comportare trupească corectă, fel de viaţă onorabil, muncă cinstită, atenţie perfectă şi concentrare adâncă.”