Gânduri anti-stres

        Motto: „Nu, nu se poate să vezi zâne, dacă nu eşti zânatic!" (Nichita Stănescu)

       Am ales acest motto, pentru că, zilele trecute, căutând ceva printr-un caiet din studenţie, am găsit notate, la sfârşit, aceste versuri ale Marelui Blond:

                        "Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi

                          şi ţi-aş săruta talpa piciorului

                          nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,

                          de teamă să nu-mi striveşti sărutul?"

        Ce m-a distrat, pe lângă ironicul gând că atunci, la douăzeci şi ceva de ani, probabil că am suspinat şi eu, ca atâtea demoazele romantice, şi am exclamat ca pisicuţa Marie din "Aristocats" - „oh, is so romantic”, a fost conștientizarea atitudinii mele, surprinzătoare chiar şi pentru mine, de acum, de la... dar ce contează câţi ani am acum, nu? Ceea ce contează e că singura mea reacţie, pe lângă un mic fior de nostalgie, a fost un râs copios. Mi-am amintit că, peste ani, am văzut un interviu cu Nichita Stănescu şi, printre altele, când i s-au citit versurile de mai sus, a exclamat: „Când am scris eu prostia asta?”