Gânduri pe un palimpsest

     

Pentru termenul acesta, destul de rar folosit, DEX-ul dă următoarea explicație: „Papirus de pe care s-a şters textul original, pentru a se scrie un nou text”. Sensul mai general este de scriere destul de ilizibilă, iar prin asociere cu ideea de vechime pe care ne-o evocă cuvântul "papirus", i se mai dă cuvântului şi înțelesul literar, ca un fel de licență poetică, de perisabilitate. Mi-a venit pur şi simplu în minte acest cuvânt, pe care nici nu credeam că-l mai știu, pentru că de folosit, cu siguranță eu nu l-am folosit, decât poate o dată, de două ori. Cred că Ana Blandiana are o poezie, un volum de poezii sau, mă rog, o scriere cu titlul acesta. Dar nu sunt sigură. Ideea (sau, ca să fiu în ton cu titlul blogului meu, gândul) care s-a asociat în mintea mea cu acest cuvânt este că în scrierile fiecăruia dintre noi, ca şi în viaţa fiecăruia dintre noi, ca şi în inima fiecăruia dintre noi, există ceva care trebuie şters pentru a se pune altceva în loc...