Niște margarete, niște gânduri, niște uitări...

 

MOTTO: „Aici, la graniţă, frunzele cad. Deşi toţi vecinii mei sunt nişte primitivi şi tu eşti la mii de mile depărtare, pe masa mea se află întotdeauna două ceşti de ceai.” (Poem din timpul dinastiei Tang)

    Cu mai mult de un deceniu în urmă (o, Doamne, cum trece vremea!), iată ce scriam eu pe blogul ăsta, într-o postare cu titlul „Gânduri despre margarete” (pe care, bineînțeles, după atâta amar de vreme, am uitat-o). Și, „două dintr-o lovitură”, cu ocazia asta voi repeta (a suta oară) și bancul, celebru deja, despre uitare. Citatul din motto (foarte fain) este de la o altă postare, iar glumele de la final, le-am copiat de ici, de colo. Nu mă plictisesc niciodată repetările astea. Deci:

👇
Astăzi, stând în uşa cămării, mă întrebam, destul de panicată: "De ce am venit eu aici, oare ce caut?" Mărturisesc că, în ultima vreme, am mai avut câteva întâmplări similare şi asta mă pune pe gânduri. Refuz categoric să dau vina pe vârstă. Şi nici nu mă gândesc (decât vag, când sunt necăjită tare) la maladia Alzheimer. Nu, nu mi se poate întâmpla tocmai mie! Până acum câtăva vreme puteam pune totul pe seama necazurilor și a stresului. Da, dar acum nici măcar stresată nu mai sunt. Şi aş zice că nu-mi las creierul să lenevească, mai citesc şi eu, mai dezleg un rebus, mai gândesc, uneori mai și scriu despre ceea ce gândesc... Şi atunci de ce? ("Da' di şi?", cum întrebau inocent elevii mei, pe când predam franceza în Păuneştii Vrancei, acolo unde am citit că, mai târziu, a „notărit” şi una din odraslele băsesciene). Cam lungă paranteza, am uitat ce mai voiam să zic. Aha! Ca să nu mai fiu tentată să-mi pun singură asemenea „abisale” întrebări, şi ca să uit cât sunt de necăjită şi de îngrijorată că uitarea mă bântuie, am să mă (şi vă) înveselesc un pic cu un banc pe aceeaşi temă:

☺

Doi ardeleni stau de vorbă:
- Măi, Văsălie, cum stai tu cu sănătatea?
- No, mă Gheo, bine, numa' cam uit...
- Da, şi eu şi nu'ş ce să fac.
- Păi, io am găsât un doftor care-o zâs că mă vindecă de uitare, merg la el de vreo tri luni, mi-o dat neşte hapuri.
- O, cum îl cheamă, că m-oi duce şi io...
- Cum îl cheamă? No, cum îl cheamă, mă?! Pfui!! Mă, cum îi zice la floarea aia mare, ni, aşe, albă, cu mijlocul galben?
- Margaretă?!
- No, no, aşe-i! Margareto, strigă bărbatul, întorcându-se către soţia lui, cum îl cheamă, fă, pe doftoru' ăla?

☺☺ Am pus aici două emoticoane, așa, ca să nu râd singură. Încerc să râd ca să-mi ridic moralul, căci iar se pregătește de ploaie, aș vrea să râd pentru că acum, după cincisprezece ani de la scrierea de mai sus, sunt tot uitucă, dar nu mai rău ca atunci, fac eforturi să râd, pentru că de alternativa „antonimică” m-am cam săturat...

☺ Un tip îi zice amicului său:

- Aseară, nevastă-mea mi-a lăsat un bilețel pe frigider: „Nu mai merge! Nu mai suport! Plec la mama!”. Am deschis frigiderul și mergea perfect! Cine să le mai înțeleagă pe femei?!

☺ O tânără îi spune prietenului ei din copilărie: 

 − Când mă voi mărita eu, să știi că mulți bărbați vor suferi. 

 − Păi, cu câți vrei să te măriți?

☺Un țigan se prezintă la stomatolog. După ce se uită în gura lui, medicul zice:
- Păi, nu înțeleg de ce ai venit la mine. Ai toți dinții îmbrăcați în aur...
- Haoleo, să-ţi trăiască familia lu' matale, dom' doctor, am venit să-mi pui o halarmă!

Câteva gânduri care s-au răzgândit

MOTTO: „Din punctul meu de vedere, nu călătoresc pentru a ajunge undeva. Călătoresc de dragul călătoriei. Marea afacere este să te miști.” (Robert Louis Stevenson)

Mi-am reluat, de un timp, călătoriile imaginare. Nu vi le mai împărtășesc pe toate, domniile voastre, căci am, așa, o senzație cum că vă plictisesc. Gândurile mi s-au împărțit, la sugestia mea, în grupuri „turistice” și călătorim, vorba personajului din CFR (de I. L. Caragiale), „car'va s'zică sepa'at”, fiecare unde vrea. Călătoriile mele reale sunt foooaaarte scurte dar, cu oleacă de imaginație, chiar și o plimbare prin livadă poate fi plină de aventură și învățăminte. Să vă „povestesc” despre firul narativ, până nu-l uit. Cuvântul aleatoriu de azi (scris pe FB) a fost samoed, îl știam, l-am uitat, deci mi l-am reamintit. De aici, m-am gândit la samoan, samoani și, gata, o parte din gânduri au vrut să mergem în Samoa. O altă parte a gândurilor, împreună cu mine (îmbrăcată într-un imaginar chimonou), călătorește iarăși prin Japonia. Am aflat multe despre Samoa (cu ocazia asta, mi-am reamintit că există continentul Oceania), apoi am studiat hărți, am văzut imagini mirifice, m-am documentat cum e cu călătoria până acolo, itinerarii, locații, cazare, prețuri. Aici m-am blocat (cred că mai potrivit ar fi fost să zic „am încremenit”), costurile sunt cam prohibitive pentru mine. Și, pe urmă, am mai citit „ceva” pe site-ul Ministerului de Externe, așa că, fuguța-fuguța, eu și grupul de gânduri ne-am întors de la aeroportul imaginar. Suntem acasă acum și, dacă iese soarele, plănuim o a doua excursie pe ziua de azi (vedem noi unde), căci prima am făcut-o deja de dimineață, când am fost să punem lumânări la mormintele celor dragi, adormiți întru Domnul. În continuare, o să vă împărtășesc, domniile voastre, o parte din cele aflate în călătorie...

❤👇

SAMOAN, -Ă, samoani, -e, s.m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația statului Samoa sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Samoa sau samoanilor, referitor la statul Samoa ori la samoani. ♦ (Substantivat, f.) Limbă polineziană vorbită în Samoa de Vest. [Pr.: sa-mo-an] Din fr. samoan.

❤👇

Samoa, oficial Statul Independent Samoa (în samoană Malo Sa'oloto Tuto'atasi o Samoa, în engleză Independent State of Samoa), este o țară insulară din sudul Oceanului Pacific. Statul este cunoscut de asemenea sub denumirea anterioară Samoa de Vest, Samoa de Est fiind Samoa Americană. 

Capitală: Apia

Monedă: Tala samoană
Limbi oficiale: Limba samoană, Engleză
Continent: Oceania
Populație: 216.663 (2023) (Banca Mondială)
Suprafață: 2.831 km²
Guvern: Democrație, Stat unitar, Sistem parlamentar, Republică parlamentară

❤👇

Samoa Americană sau Samoa de Est este un teritoriu insular neincorporat al Statelor Unite ale Americii aflat în Sudul Oceanului Pacific, Sud-Est de statul Samoa. Principala insulă componentă este Tutuila, iar alte insule sunt Manua, Rose și Swains. 

Capitală: Pago Pago

Limbi oficiale: Limba samoană, Engleză

Populație: 47.521 (2023) (Banca Mondială)
Suprafață: 200 km²
Continent: Oceania
Monedă: Dolar american 

Sursa: Wikipedia

❤👇

(!!!) „Sezonul ciclonului tropical durează din noiembrie până în aprilie şi sunt posibile inundaţii, alunecări de teren şi întreruperi în infrastructură şi serviciile esenţiale. Insulele Samoa sunt situate într-o zonă cu activitate seismică ridicată, cutremurele putând genera și tsunami. În unele oraşe există sirene de avertizare, iar pentru tsunami acestea se transmit şi prin intermediul reţelelor de radio şi de televiziune. Majoritatea hotelurilor şi complexelor de odihnă de pe coaste au şi planuri de evacuare în caz de tsunami.” Sursa: https://www.mae.ro/travel-conditions/30372

Gânduri despre pripasuri

Mai degrabă cred că trebuia să-i zic postării „Gânduri de pripas”, căci sunt astăzi cam rătăcitoare (și rătăcite) gândurile mele. Nu mai încerc să le adun, o să fac iar un sandviș (da, mi-e cam foame, cred că de-aici mi-a venit ideea), din glume, cuvinte și iar o felie de glume. Motto-ul și poza au hotărât să vină „la pachet”. Păi, ia să vedem...

☺

- Știi spaniolă?
- Da, desigur!

- Tradu-mi, te rog: „Nucile astea sunt bune?”

- Buenas Noches?

☺

Din jurnalul unei femei:
„Ieri am făcut o criză de nervi și am plecat de-acasă, trântind ușa. Apoi mi-am amintit că stau singură și m-am întors.”

👇 Cuvânt înrudit cu „aleatoriul” de azi:

PRIPAS, pripasuri, s.n. 1. (Înv. și pop.) Pui de animal domestic. 2. (Pop.; în loc. adj.) De pripas = a) (despre animale domestice) care rătăcește de colo până colo, fără stăpân; p. ext. luat drept zălog, drept garanție (până la recuperarea pagubei produse în semănături străine); b) (despre copii) părăsit, abandonat; p. ext. nelegitim; c) (despre oameni) venit din altă parte; străin, venetic. 3. (Reg.) Despăgubire plătită pentru o vită care a produs stricăciuni în semănături străine. Din sl. pripasŭ.

👇 Cuvânt din „Rebus” (cu câteva adăugiri, ca să mă lămuresc):

OSIANISM s.n. Caracter, atmosferă (melancolică) proprie poemelor osianice; imitație a poemelor osianice. Din fr. ossianisme.

OSIANIC, -Ă, osianici, -ce, adj. Care aparține lui Ossian ori seamănă cu poemele atribuite lui, privitor la Ossian sau la poemele atribuite lui. [Pr.: o-si-a-nic] Din fr. ossianique.

„Ossian este un erou și bard legendar scoțian din sec. III, fiu al lui Fingal. Sub acest nume, James Macpherson a publicat în 1760 un volum de poezii traduse din limba galică și scoțiana veche și al căror succes a constituit sursa unei mode literare.”
„James Macpherson (în limba scoțiană: Seumas MacMhuirich sau Seumas Mac a' Phearsain, n. 27 octombrie 1736 - d. 17 februarie 1796) a fost un poet și politician scoțian. Este cunoscut pentru prelucrarea liberă a unor vechi legende locale, atribuite bardului Ossian. Aceste cântece în versuri au adus noi teme ca: predilecția pentru peisaje întunecate și melancolice, cultul eroilor, lirism sentimental, o mai mare libertate a expresiei, și au influențat preromantismul european.” 

(Sursa: Wikipedia)

☺

Un cuplu, într-un magazin de bijuterii. Ea probează o brăţară scumpă: 

- Iubi, cum îmi stă cu brăţara asta? 

- Te face grasă! 

☺

Proaspăt căsătorită, soția se plânge soțului: 

– Dragă, m-am cam săturat! Eu fac mâncare, eu spăl, eu calc, eu fac curat în casă. De parcă aș fi Cenușăreasa. 

Soțul îi răspunde:

 – Ei, vezi, iubito, nu ți-am zis eu că o să-ți ofer o viață ca-n povești?!

Am azi niște mogâldețe de gânduri...

Motto: „Treburile casei nu or să te omoare, dar de ce să-ți asumi riscul?” (Phyllis Diller)

Multe dintre gândurile mele de astăzi mi se păreau deja niște mogâldețe încă înainte să găsesc cuvântul în dexonline.ro. Au ajuns așa din cauză de știri false (sunt mai en vogue ca niciodată), de oameni falși (i-am întâlnit toată viața, la tot pasul, dar în ultimele săptămâni au fost cam prea „deși”) și, mai ales, pentru că mai toate gândurile mele s-au certat între ele, ca și mine cu eul meu. M-am hotărât iarăși (dar știu eu, nu mă va ține prea mult această hotărâre, deh, Balanță și deh, superficială și fără voință) că e timpul să mă prețuiesc mai mult și să pun mai mare accent pe mine. Poza ilustrează, metaforic, „starea” mea, nu numai de azi, așteptând Soarele, după o lună și ceva de ploi nesfârșite, iar citatul exprimă foarte clar, categoric și, desigur, haios, ce simt eu acum. Mda, o să-mi treacă repede...

Cuvântul aleatoriu: 

MOGÂLDEAȚĂ, mogâldețe, s. f. 1. Ființă sau lucru care apare neconturat, neclar din cauza ceții, a întunericului sau a depărtării; momâie. ♦ Om mic de statură. 2. Mică ridicătură de pământ; grămadă mică. Et. nec.

MOMÂIE, momâi, s. f. 1. Schelet de lemn înfășurat în paie și acoperit de zdrențe, înfățișând un om, care se așază pe un teren cultivat pentru a speria și alunga păsările și animalele dăunătoare; sperietoare, măgăoaie. 2. Fig. Epitet dat unei ființe urâte. ♦ Mogâldeață. 3. (Înv.) Semn care se pune la hotarul unei moșii; semn de aliniere. Et. nec. 

Cuvântul zilei:

BUNĂOARĂ adv. De exemplu, de pildă, cum ar fi, să zicem. [Var.: bunioară adv.] Bună + oară. Cheia alegerii: Ibn Khaldun s-a născut la Tunis pe 27 mai 1332. Este singurul mare gânditor istoric neeuropean și, fără îndoială, cel mai mare istoric al Evului Mediu. În lucrarea sa majoră, intitulată „Cartea exemplelor”, relatează istoria universală pe baza scrierilor predecesorilor săi, a observațiilor făcute în timpul numeroaselor sale călătorii și a propriei experiențe în administrație și politică.

😃 Bancurile de azi...

@

Un tip vine acasă după miezul nopții, beat mort și mânjit de ruj. Soția îl ia imediat la rost:

- Pe unde-ai umblat, măi ticălosule? Și, mai ales, cu cine?!

- N-o să-ți vină să crezi, draga mea, dar m-am bătut cu un clovn!

@

Două vecine se întâlnesc pe scări.

- Ce-i cu tine, dragă, ești bolnavă?

- Nu, de ce mă întrebi?

- Păi, am văzut azi dimineață doctorul ieșind din apartamentul tău.

- Şi ce?! De la tine au ieșit ieri trei soldați. Te-am întrebat dacă a început războiul?!

@

Văsălie, venind de la coasă, se întâlnește, la marginea pădurii, cu amicul lui, Gheo.

- No, ce faci, Gheo?

- Uite, mă, Văsălie, am cules ăste tri coșuri cu ciuperci, pentru soacră-mea!

- Apăi, dacă îs otrăvitoare?

- Cum adică, „dacă”?!

@

Două tinere stau de vorbă:

- Spune-mi, fată, cum e noul tău prieten?

- Nemaipomenit! E meteorolog şi mă iubește atât de mult încât a dat numele meu unui uragan!

✋

P. S. Despre autoarea citatului nu știam nimic, deci trebuia să aflu ceva. M-am documentat. Și, de asemenea, mi-am reamintit „noțiunea” aia pe care trebuie să pun mai mult accent...

#  Phyllis Ada Diller (1917-2012) a fost o comediantă, actriță, autoare, muziciană și artistă vizuală americană, cunoscută mai ales pentru personajul ei excentric de scenă, umorul autodepreciant, părul și hainele sălbatice și râsul exagerat și chicotit. Wikipedia (Engleză)

#  EU, pron. pers. 1, s.n. I. Pron. pers. 1 sg. 1. (La nominativ, ține locul numelui persoanei care vorbește, cu funcțiune de subiect) Eu merg. ◊ (În formule de introducere din actele oficiale) Eu, X, declar... 2. (La dativ, în formele mie, îmi, mi) Poveștile isprăvilor lui încă nu mi le-a spus. ◊ (Indică posesiunea) Îmi recitesc pagina din urmă. ◊ (Intră în compunerea verbelor construite cu dativul pronumelui personal) Sărut mâna mătușii, luându-mi ziua bună. ◊ (Cu valoare de dativ etic) Aici mi-ai fost? 3. (La acuzativ, în formele mine, mă, m-) Oamenii mă laudă. ◊ (Intră în compunerea verbelor reflexive construite cu acuzativul pronumelui personal) M-am trezit târziu. 4. (Urmat de unul, una la diferite cazuri, exprimă ideea de izolare) Mie unuia nu-mi trebuie. II. S. n. (Fil.; Psih.) Nucleu al personalității; (la Freud) instanța conștientă a psihicului care echilibrează forțele cărora le este supus individul; totalitatea impulsurilor instinctive și a relațiilor cu lumea exterioară. [Pr.: (I)ieu. – (I) Dat. mie, îmi, mi; acuz. mine, mă, m-. Var.: (pop., I) io pron. pers. 1 sg.] (I) Lat. ego, mihi, me, (II) calc după fr. [le] moi, germ. [das] Ich.

Niște gânduri vraiște

MOTTO: „Durerea psihică este mai puțin dramatică decât durerea fizică, dar este mai frecventă și, de asemenea, mult mai greu de suportat. Încercarea frecventă de a ascunde durerea mintală crește povara: este mai ușor să spui „Mă doare dintele” decât să spui „Inima mea e frântă.” (C. S. Lewis, „The Problem of Pain”)

     Adică, pfui, gândurile mele sunt astăzi mai vraiște ca de obicei. M-am analizat, de vreo câteva zile, și mă analizez și acum, cât pot eu de obiectiv, dar sunt (iarăși și iarăși) cam nedreaptă cu mine, căci văd că mereu ies cu minus(uri). Și asta mă întristează. Nu vă dezvălui „analizele”, dar domniile voastre, dacă urmăriți „scrierile” mele, știți să citiți printre rânduri și cred că deja ați înțeles ce și cum. Însă recunosc că, uneori, caut pricini pentru a mă subaprecia și a mă mustra. Un exemplu minor: observ că am mai greșit în multe dintre postările trecute (poate că și în afirmațiile pe care le-am făcut, dar eu mă refer acum la greșelile gramaticale), dar ieri, din neatenție, „am zbârcit-o” chiar din titlu. Nu că i-ar fi păsat cuiva. Dar mie, după atâta auto-analiză și atâtea auto-mustrări, mi-a mărit vraiștea din gânduri...

Cuvântul meu (tot din Dexonline):

VRAIȘTE s.f. Dezordine, neorânduială, harababură. ♦ (Adjectival) Care se află în dezordine, în neorânduială; fără stăpân, în voia sorții; (despre uși, ferestre) larg deschis; în lături. (Adverbial) Lucruri aruncate vraiște. [Pr.: vraiș-te] – Cf. vraf. Sursa: DEX '09 (2009).

Cuvântul aleatoriu:

TUFAR, tufari, s. m. Arbore cu ramuri dese crescute de la rădăcină, ca o tufă; tufan (2). Tufă + suf. -ar. (Nota mea - a se vedea și): TUFAN, tufani, s. m. 1. Specie de stejar (Quercus pubescens). 2. Tufar. 3. (Pop.) Ciomag, bâtă. Tufă + suf. -an. Sursa: DEX '09 (2009).

Cuvântul zilei:

SUPRAOMENESC, -EASCĂ, supraomenești, adj. Care întrece puterile omenești, care pare mai presus de firea omenească; suprauman. [Pronunție: su-pra-o-me-nesc] Supra + omenesc (după fr. surhumain). Cheia alegerii: S-a născut, în anul 1939, actorul britanic Sir Ian Murray McKellen. A jucat roluri pe ecran și pe scenă într-o multitudine de genuri, fiind nominalizat și câștigând numeroase premii de interpretare, atât pentru rolurile din piese de teatru, cât și pentru cele din filme. Unul dintre rolurile pentru care este cunoscut este cel al mutantului Magneto din seria de filme X-Men. Magneto s-a născut cu abilitatea supraomenească de a manipula și genera câmpuri magnetice și consideră mutanții ca fiind superiori oamenilor.

P. S. Mda, păi, după ce m-au exasperat la culme ploile din toată luna mai (ceea ce a dus la apariția a sute de limacși scârboși) și după ce a plouat toată noaptea trecută, văd că acum încearcă, timid, să iasă soarele, deci am hotărât să arborez și eu un zâmbet fals (a se vedea textul de mai jos, iar dacă doriți să citiți mai mult, mergeți direct la sursă). O să-mi spun niște glume, poate chiar zâmbesc oleacă...

„O posibilă alternativă este însă că Leonardo știa deja adevăratul sens al zâmbetului asimetric cu mai bine de trei secole înainte de rapoartele lui Duchenne și a ilustrat în mod intenționat un zâmbet care exprima o emoție „non-simțită”, falsă.” (...) Dacă da Vinci era conștient de semnificația unui zâmbet asimetric, autorii speculează că zâmbetul Mona Lisei ar putea ascunde mesaje criptice, de exemplu, că acesta era în realitate un autoportret sau că portretul se referea la un bărbat sau o femeie moartă. (...) „În timp ce zâmbetul lui Mona Lisa continuă să atragă atenția observatorilor săi, adevăratul mesaj pe care îl transmite rămâne evaziv și multe mistere nesoluționate rămân a fi elucidate, probabil prin cunoașterea neuropsihologiei emoțiilor”, concluzionează cercetătorii.”

Sursa: https://www.highleague.ro/cel-mai-cunoscut-zambet-fake-din-istorie-teorii-noi/ 

  

O tipă sună la doctorul de familie: 

- Domnule doctor, soțul meu a înghițit un algocalmin din greșeală. Ce să fac? 

- Dă-i o durere de cap, ca să nu irosești degeaba medicamentul...

&

Doi amici stau de vorbă:

- Ia zi-mi, ce înseamnă pentru tine fericirea?

- Să mănânc. 

- Mă refeream la ceva mai spiritual... 

- Să mănânc din tot sufletul!

& 

La școală, profesoara de religie îi întreabă pe copii cum cred ei că și-a petrecut Noe timpul pe Arcă. Gigel răspunde:

- Eu cred că a stat pe punte și a pescuit.

Din spatele clasei se aude un glas: 

- Să mori tu, cu două râme?!

Unei jumătăți a gândurilor mele i-am dat pedeapsă

Vă întrebați de ce sunt pedepsite gândurile mele sau de ce numai jumătate din ele? Nu? Nu vă întrebați? Mai bine, pentru că tot nu eram pregătită să vă spun acum de ce. Oricum, va reieși ceva din rândurile care urmează. Căutând cuvintele din Dexonline, am găsit câteva „chestii” pe care nu le știam, unele chiar foarte interesante. Mai întâi, poza de la cuvântul „etnogenie”, care spune că „Danemarca nu e Dacia”. Păi da, cam așa e! Zice Google că...

♯ Danemarca și sudul Suediei s-au numit după secolul al XII-lea „Dacia“, dar asta este doar o coincidență de nume, nu are nici o legătură cu „Dacia“ antică din România actuală. Până ȋn secolul al XII-lea acele regiuni s-au numit „Dania“, denumire modificată apoi temporar ȋn „Dacia“.

Apoi, într-un articol al lui Ionel Funeriu, am găsit câteva versuri pe care nu mi le aminteam, dar sunt tare frumoase și le trec mai jos:

♥ „Macedonski, în poemul „Lewki”: „Lună! fin e însă tortul de pe fusul tău de aur,/ Și divin e sentimentul ce măriți cu valul roz,/ Când zefirii cântă-n sistru, ori în flaut de rogoz/ Cu magii de filomelă și cu tremolo de graur.” 

♯ (Paranteză: am uitat ce este SISTRU, sistre, s. n. Instrument muzical la vechii egipteni, alcătuit dintr-o lamă metalică curbată în formă ovoidală, cu capetele unite, prevăzute cu un mâner și având, de-a curmezișul curburii, bare metalice mobile care, prin atingere sau lovire cu o vergea de fier, produceau sunete. – Din fr. sistre, lat. sistrum.)

Am mai aflat, tot din articol, că vodka înseamnă de fapt „apșoară” (ha, ha, ha):

♥„Pe la sfârșitul anilor ’80, Mihail Gorbaciov restricționează drastic consumul de alcool, prin suprataxarea băuturii naționale, vodca (etimologic „apșoară”). În revista franceză de umor „Le Canard enchaîné”, un rus în sevraj imploră: „Brejnev, réveille-toi, rends nous la vodka!”.

Sursa: „privighetoare, veioză, Revelion”, articol publicat de Ionel Funeriu în Biografii lexicale, Editura Brumar, 2019)

♯ Cuvântul zilei:

ETNOGENIE s. f. etnogeneză (1). (< fr. ethnogénie). Cheia alegerii: S-a născut, în anul 1951, antropologul cultural Vintilă Mihăilescu. Printre cărțile sale se numără și „Etnogeneză și țuică”.

ETNOGENEZĂ s.f. 1. Proces de formare a unui popor; etnogenie. 2. Ramură a antropologiei care studiază originea și filiația raselor și a popoarelor. (fr. ethnogenèse). Sursa: MDN '00 (2000).

♯ Cuvântul aleatoriu:

(A) SMIORCĂI, smiorcăi, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Intranz. A trage (în mod repetat) aerul pe nas (din cauza plânsului, a unui tic nervos etc.), producând un zgomot caracteristic. 2. Intranz. și refl. (a se smiorcăi) -  A plânge (alintat și prefăcut) sau a se preface că plânge; a scânci. Cf. smârcâi. Sursa: DEX '09 (2009)

♥ Și, apropo de „a se smiorcăi” sau de „smiorcăială”, pe care am tot practicat-o de o vreme, împreună cu jumătate din gândurile din dotare, pe ele am hotărât să le pedepsesc aspru, iar cu cealaltă jumătate mi-am mai adus aminte, încă o dată, ce e cu complexul de inferioritate (căci sindromul impostorului nu mă „bântuie”):

♯

„Deși complexul de inferioritate și sindromul impostorului au în comun sentimentul de nesiguranță, ele diferă prin origine și manifestare. Complexul de inferioritate este un sentiment generalizat, profund înrădăcinat, care afectează toate aspectele vieții. În schimb, sindromul impostorului apare, de obicei, în contextul succesului și al performanței. Din perspectiva relațională, complexul de inferioritate poate alimenta sindromul impostorului, în sensul în care o persoană care se simte constant inadecvată va avea dificultăți în a-și recunoaște meritele. Cu toate acestea, sindromul impostorului poate apărea și în absența unui complex de inferioritate, mai ales în cazul celor care au fost educați să fie perfecționiști sau să pună accent pe validarea externă.” 

Sursa: https://www.paginadepsihologie.ro/

♯

„Sindromul de inferioritate, denumit și complex de inferioritate, este un sentiment inconștient, la nivel psihologic, de neîndemânare, nepotrivire sau ineficacitate, în relație cu o anumită situație sau anturaj. Se manifestă printr-o stimă de sine scăzută și o percepție negativă a propriei persoane. (...) „complexul de inferioritate” este un termen-umbrelă care descrie sentimentele cronice de inadecvare și insecuritate. Persoanele cu un complex de inferioritate pot experimenta o îndoială cronică de sine, au o stimă de sine scăzută și pot simți nevoia să se retragă din situațiile sociale.”
Sursa:https://www.google.com/ (rezumat generat de IA)

☺

Mă sună ieri nevastă-mea și-mi spune:

- Iubi, să știi că am spart oglinda laterală.

- Pfuuui! Cum ai reușit?
- M-am răsturnat de două ori cu mașina...
☺

Un copil o întreabă pe mama lui:
- Mami, înghețata e mai sănătoasă decât crenvurștii?
- Fiule, în ziua de azi și fumatul e mai sănătos decât crenvurștii!

Cât costă niște gânduri?

„Ai putea stabili un preț pentru gânduri. Unele costă foarte mult, altele mai puțin. Și cu ce se plătesc gândurile? Cu curaj, cred.” (Ludwig Wittgenstein)

    De ce mă interesez eu acum de prețul gândurilor? Păi, din cauză că, în ultima vreme, am descoperit un oarece „deficit bugetar”, ori de câte ori am convocat o adunare generală a „panseurilor” mele și asta m-a cam necăjit. Bineînțeles, fac vorbire aici doar de gândurile care merită să fie „aduse” aici, la blog, nu de ălea puerile, anoste, timide, bosumflate, cu complex de inferioritate, naive, chiar prostuțe uneori. Mda, se mai strecoară și „ălea” câteodată, când nu sunt atentă. Dar nu mă grăbesc să cumpăr gânduri, le aștept pe ale mele să se dezmeticească și să ne apucăm să scriem ceva fain. Cred că mai am un pic de așteptat, nu? Explicații pentru ceea ce urmează: nu auzisem de „măslag” până acum, în poză este ciumăfaia, frumoasă și otrăvitoare, laurul este de multe feluri, dar tot otrăvitor și el, în schimb dafinul e „de bine”. Să trecem la rutina obișnuită...

👉 Cuvântul aleatoriu:

MĂSLAG s.n. 1. Fructul foarte toxic al unei plante orientale (Anamirta cocculus), în formă de boabă roșie, folosit uneori pentru a ameți peștii pentru a-i pescui mai ușor. 2. (Bot.; reg.) Ciumăfaie. Din magh. maszlag. Sursa: DEX '09 (2009). 

👇

CIUMĂFAIE, ciumăfăi, s. f. Plantă erbacee medicinală foarte toxică, cu flori albe și cu semințe negre închise într-o capsulă cu țepi moi; laur (Datura stramonium). [Var.: ciumăfai s. n.] Cf. magh. csudafa. Sursa: DEX '09 (2009). 

👇

LAUR ~i m. 1) Arbust meridional cu frunze persistente, lucioase și aromatice, folosite drept condiment; dafin. Frunze de ~. ◊ Cunună de ~i cunună din frunzele acestui arbust oferită în trecut oamenilor iluștri în  semn de înaltă prețuire. A culege ~ii a deveni celebru. A se culca pe ~i a fi satisfăcut de succesele obținute cândva. 2) Plantă erbacee veninoasă cu miros neplăcut, cu flori mari albe și cu fructul o capsulă țepoasă, folosită în medicină. ◊ A mâncat ~ (sau ~i) sau doar n-am mâncat ~i! doar nu și-a (sau mi-am) ieșit din minți; vezi bine, n-a (sau n-am) înnebunit. /<lat. laurus. Sursa: NODEX (2002). 

👉 Cuvântul zilei:

(A) ÎMPĂDURI, împăduresc, vb. IV. Tranz. A planta arbori pentru a forma o pădure. În + pădure. Cheia alegerii: Ziua Internațională a Biodiversității (ONU).

☺

– Iubi, mai ții minte ce mi-ai promis că, la aniversarea de zece ani de căsnicie, o să mă duci să vizitez Australia?

– Sigur că țin minte, scumpa mea. Am să te duc.

– Și, ia zi-mi, ai vreo promisiune și pentru aniversarea de douăzeci?

– Nuuu, dar la aniversarea de treizeci promit c-am să vin în Australia după tine, să te vizitez și poate te aduc și înapoi.

☺

- Aseară m-am îmbătat, am sunat-o pe nevastă-ta și i-am zis totul despre noi.

- De ce-ai făcut asta?

- Nu mai suport! Când te sun să vii pe la mine și tu îmi zici că nu poți pentru că ești cu ea, îmi vine să mor!

- Caută-ți pe altcineva, măi tâmpitule, eu nu pot să vin la tine de câte ori vrei tu să joci table, acum sunt însurat.

☺

Sună telefonul la o bază militară:

- Alo, Baza? Vă sun în legătură cu casa...

- Mă scuzați, dar aici e Baza de Rachete Antiaeriene, nu ați nimerit unde trebuie.

- Nu, nu, voi nu ați nimerit unde trebuie!

☺

La magazin:

- Cât costă rochia aceea verde?

- 850 de lei, doamnă!

- Vai! Dar cea albastră?

- Vai, vai!