Gânduri fără prea multe brizbrizuri

     Astăzi o să scriu, așa, în marea grabă, despre două cuvinte simpatice și interesante, găsite în dexonline.ro (a se vedea titlul și poza, care aș zice eu că le pun în valoare) și o să redau două texte, primul de pe Facebook, celălalt de pe un carnețel al meu (unde aștepta să fie „scos la lumină”), texte în care mă regăsesc și la care rezonez intens:

   „Și te vor critica pentru ceea ce ești, pentru ceea ce nu ești și pentru ceea ce cred ei că ești. Pentru ceea ce spui, pentru ceea ce nu spui, pentru ceea ce faci și pentru ceea ce încetezi să mai faci. Pentru ceea ce gândești și pentru ceea ce nu gândești. Tu doar trăiește...” (Mushin Dojo Iași)

***

   „Pentru o viaţă pe care să o poţi privi fără regrete la bătrâneţe, îţi recomand următorii paşi: 

Curaj. Exprimă-te cu curaj în tot ceea ce înseamnă personalitatea ta. NU lăsa pe nimeni să îţi mutileze personalitatea. Spune ce simţi, fă ce simți. Trăieşte experienţele, doar ele te vor ajuta să evoluezi. 

Nonconformism. Nu băga pe gât ca o oaie tot ce ţi se spune sau tot ce eşti învăţat. Foloseşte-ţi inteligenţa pentru a dezvolta o judecată critică, pentru a lua decizii educate. Eşti un om cu un potenţial extraordinar, nu-ţi bate joc de tine şi de viaţa ta făcând tot ce fac alţii. Ai nevoi personalizate şi doar tu le cunoşti. Nu îţi fie teamă să trăieşti după regulile tale.

Asertivitate. Învaţă să comunici asertiv. Să ceri ce vrei chiar dacă vei fi refuzat. Este prea multă suferință din cauza lipsei de comunicare. Spune ce vrei. Învață să întrebi, să ceri şi să fii atent şi la nevoile celor din jurul tău. Tu ce act de curaj ai de gând să faci azi sau în viitorul apropiat?” (Pera Novacovici)

***

BRIZBÍZ, brizbizuri, s. n. Perdeluță (transparentă) care acoperă numai partea de jos a ferestrei. ♦ (La pl.) Volănașe, panglicuțe, dantele și alte artificii vestimentare femeiești. [Pl. și: brizbize] – Din fr. brise-bise. Sursa: DEX '09 (2009).

FELEGEÁN, felegene, s. n. (Înv.) Ceașcă (turcească) de cafea neagră, fără toartă (fixată într-un suport); p. ext. conținutul acestei cești. [Var.: filigeán s. n.] – Din tc. filcān. Sursa: DEX '09 (2009). Cheia alegerii: În anul 1908, Melitta Bentz primește brevetul pentru filtrul de cafea.

P. S. Îmi cer scuze pentru greșelile ce se mai strecoară, cu viclenie, prin textele mele. Recunosc că nu prea mai am răbdare să corectez ceea ce scriu și, uneori, cred că sunt și neatentă...

Gânduri ticluite? Mă mai gândesc...

    Nu știu dacă eu îmi ticluiesc bine gândurile în cuvinte, o să mai cuget asupra acestui subiect, dar atunci când am o idee, sau când îmi vine în minte (am mai spus asta domniilor voastre) un cuvânt, o melodie, o amintire, când am, așa, un fel de „feeling” de-al englezilor sau un „je ne sais quoi” de-al franțuzilor (glumesc, eu simt numai și numai românește), ei bine, atunci mă așez (sau „aștern”) să scriu. Am să încep cu ceea ce a ales dexonline.ro (dar și eu) pentru azi:

Cuvântul aleatoriu: TICLUÍ, ticluiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop. și fam.) A aranja, a așeza; a înjgheba, a întocmi. ♦ Fig. A pune la cale (potrivind, inventând, născocind). ◊ Expr. A o ticlui (bine) = a da unei afirmații mincinoase aparența de adevăr. 2. A compune, a redacta (repede, ușor). – Et. nec. Sursa: DEX '09 (2009).

Cuvântul zilei: INOPINÁT, -Ă, inopinați, -te, adj., adv. 1. Adj. La care nu te gândești; neprevăzut, neașteptat2. 2. Adv. Pe neașteptate. – Din fr. inopiné, lat. inopinatus. Sursa: DEX '09 (2009). Cheia alegerii: Jucătorul de șah iranian Alireza Firouzja împlinește 18 ani. Este clasat pe locul 12 în clasamentul FIDE. El a șocat lumea șahului după ce l-a învins în 2020 pe campionul mondial la șah Magnus Carlsen în finala Banter Blitz Cup.

    ATENȚIE! Nu există „inopinant”, așa că...

    Cuvântul (numele) care mi-a apărut printre neuroni zilele trecute, din cauze care sunt, vorba motto-ului din „Dosarele X”, „dincolo de noi”, a fost:

Hārūn al-Rashīd (n. 17 martie 766 - d. 24 martie 809) a fost al cincilea și cel mai cunoscut calif din Dinastia Abbasizilor. S-a născut în Rayy, lângă Teheran, și a locuit în Bagdad. În timpul domniei (786 - 809) a locuit în Rakka, oraș pe malul Eufratului. Domnia lui a fost o perioadă de avânt cultural, științific și religios, a fost fondatorul bibliotecii Bayt al-Hikma (Casa Înțelepciunii). A devenit un personaj legendar, unele din poveștile despre el fiind adevărate (de exemplu ceasul pe care l-a dăruit lui Carol cel Mare), altele, precum cele din 1001 de nopți ale Șeherezadei, fiind doar ficțiune. (Sursa: Wikipedia) 

    Deci, Wikipedia îmi zice că a fost un personaj real. Pe mine, gândul despre el m-a dus rapid la „O mie și una de nopți”. Doar că nu mai știam dacă Șeherezada i-a povestit lui sau altui calif. Deci, acum m-am lămurit:

   „În fiecare noapte, Şeherezada îi povestește soţului ei, regele persan Şahriar, istorisiri menite să-i îmblânzească sufletul nemilos şi îndurerat şi să-i retrezească în cuget cumpătarea şi înţelepciunea. Fiecare poveste, indiferent de subiectul şi caracterul acesteia (de dragoste, istorică, comică, tragică sau religioasă), devine astfel motiv de reflecție şi transformare interioară pentru Şahriar (care spune): „Și m-ai făcut să văd întâmplările care se petrec cu alţii şi nu cu mine, şi să cumpănesc cu luare-aminte vorbele regilor şi ale noroadelor de demult, şi lucrurile osebite sau uimitoare sau măcar numai vrednice de chibzuit câte li s-au întâmplat. Şi, într-adevăr, iată că, tot ascultându-te de-a lungul celor o mie şi una de nopţi, ies cu un suflet adânc schimbat, şi voios, şi îmbibat de fericirea de a trăi.” Cu riscul pierderii propriei vieţi, Şeherezada îşi asumă rolul de ghid moral şi spiritual pentru Şahriar, prezentându-i, într-o manieră originală, exemple de greșeli umane, defecte de caracter, decizii pripite sau îndoielnice, dar şi personaje ale căror fapte meritorii dau seamă de curaj, iubire nemărginită, loialitate şi înțelepciune. Transformarea din final a lui Şahriar coincide cu o redescoperire de sine şi recăpătarea încrederii în cuvântul şi faptele semenilor săi.”     

(Sursa: https://www.fundatiacaleavictoriei.ro/cele-mai-frumoase-povesti-din-o-mie-si-una-de-nopti/)

   Mărturisesc că nu-mi mai amintesc decât de câteva dintre poveștile Șeherezadei (și de acelea, destul de vag): Poveștile călătoriilor lui Sindbad-marinarul, Povestea lui Alladin și a lămpii fermecate, Povestea lui Ali-Baba și a celor patruzeci de hoți etc. Dar acum, scriind, mi-a venit ideea că și eu sunt un fel de Șeherezadă, îmi spun aici poveștile (mai mult pentru mine, căci nu am decât patru-cinci cititori fideli și constanți) și nu știu cât bine face acest lucru altora, dar mie chiar îmi place. În încheiere, am să vă povestesc un banc:

 

Discuție între doi amici:

– Cum te-ai îmbogățit în America?

– Păi, să vezi, eram copil și aveam doar doi cenți în buzunar. Am cumpărat cu ei două mere murdare. Le-am spălat și le-am vândut cu patru cenți fiecare. Apoi, am cumpărat patru mere, apoi opt mere…

– Hai, măi, mă lași, și apoi?

– Apoi a murit o mătușă care mi-a lăsat moștenire un milion de dolari...

GÂNDURI RECUPERATE

MOTTO: „Ce este deci timpul ? Dacă nimeni nu mă întreabă, știu ce este. Dacă cineva mă întreabă, nu știu ce să-i răspund.” (Sfântul Augustin)

      Din cauza ploilor insistente, am cam rămas în urmă cu treburile de pe-afară, din grădină. Din cauza lipsei ideilor, am rămas în urmă și cu scrisul pe blog. Astăzi, recuperez. Foarte pe scurt. Mai întâi, niște cuvinte (aleatorii) care, culmea, s-au nimerit a fi destul de absconse pentru mine. Mă rog, ce să mai ocolesc adevărul, îmi erau total necunoscute. Vai mie! Iată aceste cuvinte „misterioase”:

Cóminiță sf [At: H VIII, 267 / Pl: ~țe / E: comină + -iță] Strugurii zdrobiți care au rămas în teasc. Sursa: MDA2 (2010).

Bezer sms [At: PAȘCA, GL. / V: băzăr, băzară, bâzară, băzană, bâzană sf (Pl: ~zări, ~zăni) biz~, bizerău, ~zăr sn (Pl: ~zăre) / Pl: ~i / E: nct] (Reg) 1. Mezenter. 2. Grăsime de pe mațe. 3. (La vițel sau miel) Porțiune din intestinul gros. 4. (Fig; la oameni grași) Bărbie. 5. (Fig; îf ~zăr) Mâneca de la cămașă de la cot în sus. 6. (Fig; îf băzană, bâzană) Încrețitură la gulerul iilor femeiești. 7. (Îf băzană) Ie. (Sursa: MDA2 - 2010).

Cimiéră sf [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 83 / V: cimiér / Pl: ~re / E: fr cimier] (Frî) Ornament situat în vârful coifului și care, reprodus în miniatură, indica un anumit blazon. (Sursa: Idem).

DONATÍSM s.n. Mișcare secretă, inițiată în secolul IV de episcopul Donatus la Cartagina, care cerea supunerea la canoane grele a creștinilor care își renegaseră credința în timpul persecuțiilor religioase. [< fr. donatisme]. (Sursa: DN - 1986).
     Plus un cuvânt care nu prea se mai folosește azi:

GESTIONÁR, -Ă, gestionari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de o gestiune, privitor la o gestiune, care asigură o gestiune. 2. S. m. și f. Persoană însărcinată cu o gestiune. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. gestionnaire. Sursa: DEX '09 (2009).
     Dar mai interesant este cuvântul acesta:

GESTIÚNE, gestiuni, s. f. Administrare a bunurilor unei întreprinderi, instituții sau persoane; răspunderea păstrării bunurilor și a mânuirii fondurilor unei întreprinderi, instituții sau persoane; ansamblu de operații privind primirea, păstrarea și eliberarea unor bunuri materiale aparținând altcuiva; (concr.) totalitate a bunurilor încredințate cuiva în vederea administrării lor. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. gestion, lat. gestio, -onis. Sursa: DEX '09 (2009).

     Pentru că, de o vreme, nu prea mai reușesc să-mi „gestionez” gândurile, trăirile, STĂRILE, ideile și, mai cu seamă, Inspirația, consider că am muncit și am învățat destul pentru ziua de azi, așa că, vorba bancului aceluia cu ardeleni, „no, munca întâi și p'ormă dictracțîia”, deci liber la glume (recuperate și ele și „spuse” a nu știu câta oară, dar  nu-i bai):

O blondă este intervievată:
- Câți soți ai avut?
- Doar ai mei? Sau așa... în general?

#
Un cuplu trece prin fața unei cofetarii:
- Mmmmm, ce bine miroase, spune ea.
- Dacă vrei, mai trecem o dată, zice el.

#
Două prietene stau de vorbă. Una dintre ele zice:
- Știi, am avut o discuție foarte serioasă cu soțul meu și acum el nu fumează, nu bea și nu se uită la alte femei. Stă liniștit în camera de reanimare...

#
Un tânăr îi spune prietenului său:
- Să vezi ce chestie, ieri mi-a găsit prietena mea urme de ruj pe cămașă și miroseam a parfum de femeie din cap până-n picioare. Nu știam ce să fac, cum să „mă scot”, așa că i-am zis rapid: „Sunt reprezentant „Avon”!
#

Soția:
– Ai bătut covorul?
Soțul:
– Nu, doar l-am certat puțin…
#

Un tip îi spune la telefon prietenului său:
- Măi, mi-am pierdut încrederea în Ministerul Sănătății. Ziceau că, dacă ieși din casă, e suficient să porți mască și mănuși de protecție. Am văzut ieri că restul aveau și pantaloni și bluze. Mamă, ce penibil m-am simțit!

Gânduri sub umbrelă

 

MOTTO:„Nimeni nu are dreptul să aducă ploaia asupra visurilor tale.” (Marian Wright Edelman)

 

Bineînțeles, azi iarăși plouă. Nu cred că am avut, de vreo lună și ceva încoace, prea multe zile (sau nopți) în care să nu plouă. Mda. Deși sunt cam fără chef (și fără idei), am hotărât să scriu totuși câteva cuvinte aici, pe blog. Este o vreme „de beție”, de dormit, de numărat bani sau, hm, de „făcut copii” (cum se spune în folclorul mai mult sau mai puțin urban), dar eu am scris NU la toate cele patru rubrici... Eu aleg să scriu. Despre ploaie, cum altfel?

Despre „ploaie” (substantiv ce vine din latină - „pluvia”) și verbul aferent, „a ploua” (lat. „plovere”, în română verb intranzitiv, vând doar persoana a III-a singular și plural - plouă, apoi să plouă, plouat, va ploua, a ploua, plouând). Iată ce expresii cu acestea ne oferă Wikipedia:

* (fam.) Apă de ploaie = se zice despre o afirmație lipsită de conținut și de temei, despre o acțiune neserioasă;

* Ploaie cu bulbuci (sau bășici) = ploaie mare și de scurtă durată;

* Ploaie ciobănească (sau mocănească) = ploaie măruntă și deasă care, de obicei, ține mult;

* (fam.) A(-și sau a-i) aranja ploile = a(-și) pregăti terenul, a(-și) face atmosferă favorabilă, a(-și) rezolva treburile, afacerile;

* A se lumina a ploaie = (despre cer, văzduh) a căpăta o lumină difuză care anunță venirea ploii;

* Vremea-i a ploaie = se spune despre un timp noros, prevestitor de ploaie.

&&&

* A ploua cu găleata (sau ca din cofă) = a ploua foarte tare, cu picături mari și repezi;

* Plouă de varsă = plouă foarte tare;

* A ploua ca prin sită = a ploua mărunt și des; a cerne, a bura;

* Parcă tot îi ninge și-i plouă = se spune despre o persoană posomorâtă și mereu nemulțumită;

* (fam.) A se face că plouă = a da impresia că nu observă un lucru sau un fapt neplăcut.

Așaa, păi cam astea ar fi. Se mai spune „ a sta ca o curcă plouată” sau „ a fi ca un câine plouat” (a fi trist, abătut) și cam așa se simte acum sufletul meu. Gândurile mele l-au încurajat și ele cum au putut și apoi i-au citit poezia „Omul care aduce ploaie” de Nina Cassian:

„Tu ești omul care aduce ploaie

Brațele tale îmi curg de-a lungul trupului,

privirea ta îmi clătește gâtul,

gura ta face să-mi crească la șold

o floare umedă, albastră.

Ai rupt inelul de aur

care mă logodise cu seceta,

inelul de aur uscat

gravat cu spin de cenușă.

Neliniștea recoltelor îmi umflă pieptul.

Ciucuri de apă îmi spânzură la vârful degetelor.

Tunete blânde călătoresc prin noi.”

GÂNDURI PUSE LA ȘTAIF

MOTTO:
„Poartă un zâmbet pe față, și vei avea prieteni; poartă o încruntare, și vei avea riduri.” (George Eliot)

 

    Ideea pentru titlu, o să vedeți, mi-a fost dată de cuvântul aleatoriu de azi, din dexonline.ro. Dar este doar așa, de fațadă, căci gândurile mele de lunea asta nu sunt deloc „dichisite”. Citatul l-am găsit, notat de mine undeva, mai demult, și l-am pus aici pentru că fac eforturi mari să zâmbesc mai mult, nu pentru că n-aș avea prieteni, ci pentru că am deja mult prea multe riduri. Despre autoarea citatului știu că este o romancieră engleză din epoca victoriană, Mary Anne Evans, care și-a luat pseudonimul George Eliot și a făcut, în scrierile sale, „o analiză foarte realistă a societății provinciale englezești din acea epocă”, după cum zice Wikipedia. Dintre romanele ei, eu nu am citit decât „Moara de pe Floss”. Cândva, tare demult...

Cuvântul aleatoriu: ȘTAIF, ștaifuri, s. n. Întăritură de piele, de carton etc. inserată între fețe și căptușeala încălțămintei, în partea dinapoi, pentru păstrarea formei. ♦ Pânză specială care se pune în interiorul gulerelor, pentru a le menține forma. (Pfm; îe) A se pune la ștaif = A se dichisi. (Din germ. Steif[leder]).

Cuvântul zilei: SINTETÍSM s. n. Faptul, însușirea de a fi sintetic; caracter sintetic. – Sintet[ic] + suf. -ism. Sursa: DEX '09 (2009). Cheia alegerii: În 1848 se năștea pictorul Paul Gauguin. Împreună cu Van Gogh, au inițiat la Pont-Aven gruparea artistică „sintetistă”. 

Și:

SINTÉTIC, -Ă, sintetici, -ce, adj. 1. Care ține de sinteză, privitor la sinteză; obținut prin sinteză. ◊ Spirit sintetic = spirit care operează mai mult prin sinteză decât prin analiză, care face ușor sinteza lucrurilor. Limbă sintetică = limbă în care raporturile gramaticale se exprimă, de obicei, prin adăugarea de afixe la tema cuvintelor. 2. (Despre produse chimice sau industriale) Fabricat pe cale artificială (din două sau din mai multe elemente). Din fr. synthétique. Sursa: DEX '09 (2009).

La rubrica „Chestii care-mi vin în minte peste noapte și de care-mi amintesc dimineața, însă fără să am habar de unde au venit”, astăzi despre Abbott & Costello: 

William Bud Abbott și Lou Costello au interpretat împreună ca Abbott și Costello - și au fost un duo american de comedie foarte celebru între anii 1940-1950, cu numeroase apariții la radio, teatru, film și televiziune. (Wikipedia)

Gânduri cam bosumflate

   

    De câtăva vreme (cam de la jumătatea lunii aprilie, plus toată luna mai, aș zice), „schimbările climatice”, alternanța de temperaturi mari sau foarte mici, ploile necontenite, frigul, micile și marile dureri (din oase sau din suflet), toate acestea au reușit să-mi zdruncine echilibrul meu de Balanță, destul de greu câștigat. Bineînțeles, am încercat toate „trucurile” posibile (citit mult, scris, aranjat sertarele, văzut filme, făcut șmotru, ascultat muzică, căutat bancuri noi, rezolvat puzzle-uri etc.), dar în zadar. Așa că și azi, aproape toate gândurile mele (mai ales partea aia din ele care mă ajută să am oarece idei și să vreau să le aștern pe hârtie) au procedat precum copiii bosumflați, mi-au zis „Pa!”, apoi și-au luat jucăriile și au plecat. Asta e! Acum chiar sunt singură. Mi-am căutat o poezie, mi-a plăcut una scrisă de Nina Cassian, „Muntele cu dragoste”, dar m-a făcut să-mi reamintesc de tinerețe, studenție și de excursii la munte, deci am dat fuga să găsesc niște bancuri, căci îmi venea să plâng. Iată versurile, mai întâi:

„Ce zgomot făceau pasărea și ploaia!

În geam, în mâini, cerul mare spărgea!

Am supt covorul, rufele și ce mai rămânea -

Noi amândoi umpleam toată odaia.

Noi amândoi. Era vânt. Nu era.

(Cine ține minte? Cine vrea să mintă?)

Strâns ne-am ținut ca un om în oglindă,

Unul în abruptul frig al altuia.

Mai plouă și acum - auzi? - în grup de munți.

(Brazi de apă neagră, coifuri de burgunzi)

Pasărea asurzitoare, ciocul de tablă

Crestează pe stâncă fosila ei slabă.

Unde suntem acum? În gaura frunții?

Fără noi doi, înnebunesc munții!” 

 

Și acum, o palidă încercare de a conjuga verbul „a râde”:

Discuție între doi prieteni:

- Salut, ești bine?

- Păi, prietena mea s-a despărțit de mine, iar Passat-ul scoate fum, în rest totul ok, aș zice... Tu?

- Ah, măi omule, îmi pare rău, vrei să vorbim despre asta?

- N-are rost, sigur sunt injectoarele!

***

Bade, ce-ți mai fac copiii?

- D'apăi, unu-i însurat...

- Și celalalt?

- No, celălalt îi bine!

*** 

Învățătorul a scris în carnetul elevei:
– „Liliana vorbește prea mult.”
Tatăl, semnând observația la rubrica de „luare la cunoștința”, adaugă:
– „Dacă i-ați cunoaște mama...”