Sertarul cu gânduri (III)

   Motto: „În fiecare dimineață mă uit în „Forbes” la cei mai bogați oameni ai Americii. Dacă nu sunt acolo, plec la muncă.” (Robert Orben)

   Înainte să răscolesc iar prin sertarul plin cu gânduri (idei, soluții, sfaturi, poezii, poze etc.) vreau să remarc o bizarerie (sau, mai degrabă, una dintre...) în ceea ce mă privește: m-am uitat la postările mele de pe Facebook și, în ciuda faptului că nu iubesc la nebunie pisicile și nici nu prea îmi place că unii pun în neștire poze cu ele, nu rezist și mai pun și eu acolo câte-o mâță, și asta pentru că sunt deosebit de fotogenice, expresive și haioase.

   Azi, despre TOPINAMBUR! Ha,ha, parcă și văd chipurile domniilor voastre, care cred că reflectă aceeași nedumerire pe care am trăit-o și eu când am citit prima oară despre el, pe http://www.landia.ro.Articolul se intitulează „Planta viitorului! Leguma miraculoasă, foarte sănătoasă, crește din nou în România după 20 de ani!” și este scris de Daniela Voicu (în 07/11/2017.) Ca mai toate titlurile de prin ziare, are multe semne de mirare (din fericire, lipsesc însă mult folositele „șoc”, „șocant”, „bombă” etc.) și nu spune despre ce „legumă miraculoasă” este vorba, cu scopul evident de a te face să citești articolul. Deci, spicuiesc câteva rânduri din acest articol:

   „Un cercetător român, doctor în horticultură, a reușit să introducă în producția de masă primul soi de topinambur din România, cunoscut și sub denumirea de napul porcesc, considerat de specialiștii din întreaga lume drept „planta viitorului”. (...) „Costel Vânătoru a lucrat mai bine de 20 de ani pentru a ajunge la acest rezultat. Topinamburul este o plantă care seamănă cu un cartof, are gust de gulie şi virtuți de medicament. 

Proprietățile terapeutice ale topinamburului:

* Curăță organismul de toxine și reziduuri;

* Reglează secreția de insulină, previne și tratează diabetul;

* Scade colesterolul, reglează tensiunea, previne bolile de inimă;

* Stimulează imunitatea;

* Tratează candidoza digestivă;

* Tratează constipația, previne cancerul de colon;

* Leac în probleme digestive;

* Scade apetitul, topește grăsimea;

* Reduce durerile articulare, previne osteoporoza;

*De asemenea, este benefic în osteoporoză, datorită conținutului mare de calciu.”

   În regulă, mai trebuie să și găsesc pe undeva nap porcesc. Bineînțeles, voi evita să-l cer numindu-l topinambur, pentru a nu da prilej de speculații și uimiri. Glumesc, dar dacă măcar două din calitățile acestei legume se arată a fi adevărate, de ce să nu încercăm?! Așa am făcut eu, de exemplu, o adevărată pasiune pentru ghimbir, hrișcă, năut și quinoa, pe care vi le recomand cu căldură...

Sertarul cu gânduri (II)

 

 

 

 

 

 

MOTTO: „Tot atât depinde economia de economiști, cât depinde clima de meteorologi.” (Aldo Cammarota)

   Bun, să purcedem la o nouă căutare printre gândurile mele din sertar. Îmi făcusem, încă de duminică, un fel de „calendar al lucrărilor” pe care urma să le desfășor săptămâna aceasta prin casă și grădină. Dar, conform înțeleptei zicale „Omul propune și Dumnezeu dispune”, iată că azi a nins (deh!), așa că pe-afară nu mai pot face nimic, iar prin casă, sincer vorbind, nu prea am vreun mare chef. Poate mai târziu. Așa că m-am îndreptat spre „sertarul” cu gânduri și am scos câteva, le-am scuturat de praf și le prezint acum, în câteva cuvinte. Am găsit pe www.eustiu.ro o scriere intitulată „Nimeni nu datorează nimic nimănui”: De unde provine și de ce nu e nici pe departe adevărat!” (nu i-am găsit autorul, dar să trecem...), articol care a intrat la categoria „bunicel”.  În final, după ce se demonstrează ideea din titlu, autorul ne spune: „Iar ideologia implantată a individualismului duce la distrugerea relațiilor. În loc de un prieten – un psihanalist, în loc de iubire – sex, în loc de intimitate – 148 de canale de televiziune și Internet. Atunci când nimeni nu datorează nimic nimănui este mai simplu de trăit. Datoria și responsabilitatea necesită muncă spirituală.” Deci, trebuie să gândim, să ne asumăm responsabilitățile și să fim buni unii cu alții. În zilele astea pe care le trăim, asta seamănă foarte mult a SF. 

   Apoi, pe ziare.com am găsit, ca să zic așa, un „semn de carte” la articolul „Țuțea: "Dumnezeu e român. Sau dacă nu, sunt împotriva lui!”, unde sunt câteva date biografice și citate ale acestui filosof original, denumit și „geniu al oralității”. Am ales citatul ce urmează, pentru că îmi dă curaj și mă face să mai am un pic de speranță cu privire la noi, ca popor: „În principiu, am certitudinea invincibilității poporului român; și că, așa cum a ieșit din impas cu Ceaușescu, va ieși din orice impas. Așa cum a făcut Unirea Principatelor, împotriva a trei mari puteri, otomană, austriacă și rusă, și a făcut unitatea înaintea Unității Italiei... E atât de viguros neamul ăsta al nostru, că nu mă îndoiesc că virtuțile îl scot din impas. Asta e certitudinea mea. Istoria lui îmi dă argumente în sprijinul credinței mele că poporul român nu poate fi înfrânt.” Frumoase, încurajatoare, vibrante cuvinte! Eu sper din toată inima ca viitorul să-i dea dreptate lui Petre Țuțea, pentru că, acum, în prezent, cele spuse în acest citat mi se par doar un vis frumos...

Sertarul cu gânduri (Sezonul doi. Episod-pilot)

MOTTO: „Dacă nu îți place ceva, schimbă acel lucru, dacă nu îl poți schimba, schimbă-ți atitudinea.” (Maya Angelou) 

 

Serialul meu continuă. În regulă, v-am zis că nu-mi mai place titlul acela format de mine prin acronimie, așa că l-am schimbat. Nu sunt sigură că n-am mai folosit în trecut titlul ăsta (sau motto-ul), dar ce să fac, mă mai repet și eu. Imaginea, cum au priceput deja domniile voastre, este pur și simplu aiurea și un pic autoironică. Deci, voi continua un timp să caut, în fiecare postare, printr-un metaforic sertar, plin cu „gânduri-pentru-mai-târziu” și o să vă spun, vreți nu vreți, ce găsesc acolo. Apropo de sertar, asta nu are nicio legătură cu „literatura de sertar”, despre care Wikipedia ne spune: „Literatură de sertar – concept apărut în critica literară românească după 1989, cu privire la caracterul evaziv, subversiv al unor manuscrise care, nefiind agreate de ideologia oficială, odată publicate, ar fi pus în pericol profesia și chiar viața autorilor.” Un exemplu de „literatură de sertar” este „Jurnalul fericirii” de Nicolae Steinhardt, scriere pe care eu am pus-o la rubrica FAVORITE (la propriu și la figurat) și la care revin, când și când, pentru a învăța să păstrez proporțiile, să nu mai exagerez, să nu mă mai hlizesc fără rost, să iau viața așa cum este, pe scurt, pentru ca să mă mai înțelepțesc. Iată doar două citate din această scriere: 

„De la anchetă mă întorc de cele mai multe ori terfelit. Locotenentul-major Onea, dintre „metodele de simplă securitate”, cu mine a preferat-o pe cea a îndelung repetatelor loviri cu capul de pereți; alteori sunt călcat în picioare (poartă cizme).” 

„Prieteni dragi, de vreți să vă pregătiți pentru viață și să nu aveți surprize, bune sunt studiile, bună e ingineria și mai bună meseria – brățară de aur – , bune-s tehnica dentară și sudura, bune sunt limbile străine și biblioteconomia, dar după cum cea mai rapidă cale pentru a înțelege ce se întâmplă astăzi este de a studia sfârșitul imperiului roman – Montesquieu, Gibbon, Mommsen, Ferrero, dar mai ales Rostovțev –, tot așa cea mai sigură metodă pentru a evita surprizele în viață este studiul Calvarului și al Golgotei. Asta e școala practică și tehnică, asta e adevărată școală profesională a meseriei de om în lume.”

GSGFGAM (4)

MOTTO: „Ar fi foarte frumos dacă viața ar fi la fel de simplă ca filmele” (replică din serialul american „Supranatural”)

 

Am ajuns la episodul al patrulea al „serialului” meu, nu m-am plictisit încă de el, dar nu îndrăznesc să vă pun și domniilor voastre aceeași întrebare, căci mă tem că răspunsul va fi DAAAA. Și tare aș vrea să merg înainte și tare mi-aș dori să mai citiți, din când în când, fleacurile (dar și lucrurile cu adevărat serioase) pe care le tot înșir eu aici. Am pus ca motto o replică dintr-un serial, așa, pentru distracție. Dar replica e, totuși, plină de adevăr. De-aia se și spune că „viața bate filmul”. M-am plictisit însă de titlu, așa că data viitoare o să găsesc altul. Azi am mai renunțat la câteva rețete (de-ale bucătăriei sau de-ale dietelor), la ceva care se intitula, vai, cu totul și cu totul agramat, „Articole cu care se merită să te împărtășești”, precum și la alte fleacuri. Astăzi mă voi opri doar la ceva ce mi s-a părut la fel de interesant ca atunci când l-am pus „la păstrare”, și anume, din ziarul „Metropolis” (www.ziarulmetropolis.ro), un articol scris de Andrei Crăciun în octombrie 2015. Este intitulat „Radu Cosașu în optzeci și cinci de fragmente”. O să-l citesc din nou, mereu descopăr ceva inedit în proza lui Cosașu. Uitați un fragment: „Abia încheiasem cei șapte ani de acasă, abia ieșisem din pruncie, când am auzit că fasciștii au ucis un poet spaniol. Eu – și neieșind definitiv din pruncie, de aceea cred și azi că fiecare are istoria lui intimă în organizarea sistemului propriu de dezgust și apărare față de violență – așa am auzit prima oară de fascism: ca ucigaș de poeți. Nimeni din jurul meu nu a putut să-mi spună cine e Lorca, ucisul. (…) Cunosc existențe cărora nici nu le pasă dacă poeții sunt uciși sau nu în lume. (…) De câte ori un poet este asasinat ceva rău se petrece sau urmează să se petreacă în destinul tuturor oamenilor.” (Radu Cosașu, Opere II, „O viețuire cu Stan și Bran”, Polirom, 2009, pagina 49).

GSGFGAM (3)

    

    MOTTO: „Sinceritatea este cea mai îndrăzneață formă de curaj.” (W. S. Maugham)

    Îmi continui foarte hotărâtă (atenție, nu „determinată”!) lucrul la proiect. Cei patru-cinci cititori fideli ai blogului meu să se considere deci preveniți că următoarele postări vor fi taaare plicticoaaaase, pentru că sunt sigură că ceea ce am pus eu „la păstrare” (bune și rele) nu prea interesează pe toată lumea la fel. Dar, ca orice Balanță, sunt destul de consecventă (ca să nu zic ușor încăpățânată) și o să merg mai departe, ca să duc totul la bun sfârșit. Un site cu care m-am păcălit de-a dreptul este GHIDUL ALFA. Când am citit cu atenție ce vor ei să mă învețe pentru a-mi face viața mai frumoasă și mai bună, iată ce găsesc scris, la sfârșit, după un „bla-bla-bla” pus ca reclamă: „Acceptă-ți haita, ia-ți „Ghidul Personalității Alfa” (79 RON + transport) și începe schimbări concrete cu soluții testate pe probleme reale!” Zău așa, oameni buni, haită, 79 RON, probleme reale?!? Sau, mai bine, așa cum zice o bună prietenă a mea, atunci când e revoltată și nervoasă, „Haidi, măi!” La fel de „revoltată și nervoasă”, l-am șters rapid din lista mea de „favorite”. Un site a cărui idee de bază mi-a plăcut la nebunie este „Adoptă un țăran” (adoptauntaran.ro), eu zic că merită vizitat. Am mai scris despre asta și, deși eu nu sunt nici orășeancă, ca să adopt, nici țărancă veritabilă, ca să fiu adoptată, aș zice, totuși, că am să păstrez asta, căci cine știe cum evoluează lucrurile!? O să închei astăzi cu un fragment, absolut minunat, din cartea lui Marin Sorescu, „Unde fugim de-acasă? (Aproape teatru, aproape poeme, aproape povești)”, carte pusă și ea în raftul meu „secret” sau „pentru mai târziu” și care, cu siguranță, va rămâne acolo:

    „Ați văzut voi, copii, un om care mănâncă săbii de trei ori pe zi? Și care scoate un porumbel, soarele și tot cerul dintr-o batistă? N-ați văzut, puneți-l pe listă. Dar ursul care a învățat carte și spune la toată lumea că vrea sa urmeze mai departe? Știți cum se face să dispară în ceață un borcan cu dulceață? Tii! Dar multe nu știți voi, copii! Repede la circul cel mai înalt să vă îmbogățiți cunoștințele în asalt. Aici e ca la teatru, înțelegi totul dacă ești cu ochii în patru. Cântă muzica, spectatorii au înlemnit: programul este nemaipomenit. Un om pescuiește, aruncând undița în sală, ca în iazul de la moară. Din coafura unei doamne frumoase a scos două broaște țestoase, iar din sufletul unui vecin a pescuit un rechin. Să nu credeți că toate acestea sunt minciuni sau că, Doamne ferește, la circ se întâmplă minuni!”

GSGFGAM (2)

 

 

 

  Am început astăzi prin a elimina din lista de articole care urmau să fie citite de mine, într-un viitor destul de incert, tot felul de rețete, bombănindu-mă singură pentru că am putut crede pe atunci (cam cu vreo trei-patru ani în urmă) că m-aș apuca vreodată de făcut torturi sofisticate sau „pâine pufoasă cu iaurt”. Mă rog, asta e! Apoi am găsit un articol scris de Ilie Șerbănescu (în 13 februarie 2017, publicat în ziarul „Cotidianul”), articol intitulat „Bizarerii deloc bizare”, pe care l-am citit pe jumătate, dar văzând că mă depășește problema, (economie, privire globală asupra...) am renunțat și l-am șters cu hotărâre de la rubrica „Alte marcaje”. Mai departe, la adresa de mai jos (deși nu știu dacă va fi cineva interesat), am găsit unul dintre miile de „leacuri minune” care hălăduiesc într-o veselie pe tot Internetul: http://planetapamant.com/2019/01/29/sare-si-ulei-un-amestec-care-poate-ameliora-multe-tipuri-de-durere/. Ei, dacă nu ameliorează și durerile sufletului, n-am făcut nimic! Gata, am scăpat și de acest articol. Urmează, plin de avânt, „Calendarul lucrărilor în grădină”, de pe un site numit www.casasidesign.ro, șters și ăsta, pentru că deja știu care sunt lucrările acelea, și apoi, la multe am renunțat din cauza invaziei limacșilor. Un site interesant, unde o să mai revin (deci, e de păstrat), este www.historia.ro, de unde am citit, cu plăcere, articolul „O căsuță de vis din România”. Acum studiez cu atenție un alt site pe care mi l-am notat, www.miscareaderezistenta.ro și o să văd dacă e de păstrat sau de „aruncat”. 

   Închei cu un haiku al japonezului Masayuki Inui (pseudonim Ban’ya Natsuish), unul dintre multe altele ce așteptau să le citesc, publicate aici: http://revistaramuri.ro/: 

„Lună plină – 

 țara e tânără                                           

 cântecele ei sunt bătrâne.”

Gânduri serioase, gânduri despre fleacuri, gânduri despre alte marcaje... (Pe scurt, GSGFGAM!)

  

MOTTO 1: „Într-o primăvară am numărat 136 de stări diferite ale vremii pe parcursul a 24 de ore.” (Mark Twain)
MOTTO 2: „Dacă nu ai fost niciodată mișcat până în străfundul sufletului de o floare răsărită în primăvară, probabil că sufletul tău nu a cunoscut vreodată înflorirea.” (Audra Foveo) 

Bun, așa cum mi-am promis, azi, 1 martie, îmi încep „proiectul” care îmi bâzâia printre gânduri ca un țânțar supărător și nu-mi dădea deloc pace de-un timp. Am început ezitant (ca de obicei, Balanță, deh!), punând două motto-uri, unul plin de umor, altul mai liric și sensibil. Pentru că și gândurile mele, la acest început de drum (căci va dura ceva vreme, sper, „proiectul-lucruri-bune-pentru-aducere-aminte-sau-lucruri-bune-de-aruncat”), sunt la fel de ezitante. Se „plimbă” între polul negativ (adică lipsa cronică a banilor, lucrări dentare, inevitabila astenie de primăvară, nervi) și, evident, polul pozitiv (auto-îndemnuri de genul: Lavinia, ești destul de sănătoasă, la fizic și la minte, ai un acoperiș deasupra capului, te ocupi cu lucruri care-ți fac plăcere, „Zoe, Zoe, fii bărbată!”, bla-bla-bla...). Aruncatul unor „lucruri” (termen generic pentru idei, hârtii vechi, haine, pantofi, alte nimicuri adunate compulsiv) se va face, în modul virtual, în scris, dar și în viața reală. Trebuie să scap de multe dintre ele, deci trec cu avânt la CURĂȚENIA DE PRIMĂVARĂ. Practic, azi am aruncat zeci de chitanțe, facturi și alte „plăți”, și, de la rubrica aceea, ALTE MARCAJE, vreo cinci-șase rețete de prăjituri, torturi, salate (le găsesc oricând pe Google), chestii ciudate (care m-au făcut să mă întreb „de ce le-oi fi păstrat?”) și câteva site-uri care au dispărut între timp în negura Internetului. Gata pe ziua de azi. Vă urez tuturor o primăvară de vis!