Gânduri care au împlinit un deceniu

„Cititul nu este o simplă răsfoire de pagini. Este o reflecție asupra a ceea ce este scris, cu notițe la marginea foii, paralele cu alte cărți și căutarea unor noi idei și imagini. Nu are niciun rost să citești, dacă pur și simplu vei „înghiți” cartea, iar după zece minute uiți despre ce este ea. Cititul unei cărți este un exercițiu pentru minte, o gimnastică pentru gânduri, care îți dezvoltă imaginația.” (Noam Chomsky)

Deci astăzi, duminică, am o „stare” și niște gânduri cam ca în imaginea de mai sus. Nu, nu sunt tristă, nici bolnavă, nici fără chef, doar că mă uit în jur, la oameni și, în genere, la Viață, „ca mâța-n calendar”. O să treacă și momentul ăsta de confuzie, nedumerire, uimire, cum trec toate. Afară e cald acum (deși zilele trecute au fost niște grade cu minus în timpul nopții), în grădină totul e verde, pomii au înflorit, așa că abia aștept să-mi continui, mâine, munca în aer liber, deși e cam fără spor și destul de obositoare. Acum, niște niște glume și un fragment dintr-o scriere a mea care a împlinit zece ani. Hm!

☺

– Vrei să te căsătorești cu fata mea?
– Da, domnule, cu orice preț!
– Bine. Să auzim prima oferta...
#

Un viitor tată se plimbă agitat pe coridorul maternității. În sfârșit, îl zărește pe doctorul care a asistat-o la naștere pe soția sa, ieșind din sala de nașteri.

– Doctore, liniștește-mă, te rog! Spune-mi, e băiat?
– Da, cel din mijloc.
#

Un avion face o rotire neașteptată și zboară, cum s-ar zice, cu „picioarele-n sus”. Stewardesa se adresează călătorilor:

– Stimați pasageri, vă rog să vă păstrați calmul. Pilotul își toarnă picăturile în ochi, după care vom reveni la modul de zbor obișnuit.

💭

Știți și domniile voastre, de bună seamă, zicala aceea izvorâtă din nesecata „înțelepciune populară”, și anume: „Ziua bună se cunoaște de dimineață”. Ei bine, astăzi o să-mi permit să contrazic „înțelepciunea populară”, pentru că dis-de-dimineață era frig ca iarna iar afară, la sfârșit de aprilie, venise asupra Domneștiului ninsoarea pe care o așteptasem cu toții toată iarna. Cădea peste flori, iarbă, peste pomii înfloriți și peste toată „munculița” mea de până acum. După ce, cu o săptămână în urmă, fuseseră vreo douăzeci și trei de grade Celsius, acum suntem amenințați cu șase grade sub zero. Prin această ninsoare (și prin niște noroaie și băltoace impresionante), m-am dus să-mi plătesc rate și facturi care mi-au „mâncat” aproape trei sferturi din pensie, lăsându-mă bușbe (cum zicea Băieșu în scrierile sale) sau „bouche bée” (pentru cunoscătorii de franceză). Și făcându-mă să mă gândesc foarte serios la cum voi trece peste cele douăzeci și cinci de zile ce mai sunt până la pensia următoare. Asta, din punct de vedere economic, căci altfel zilele trec cu o viteză halucinantă. Vă dați seama că, după toate astea, gândurile „pozitive” îmi alergau tropăind de colo-colo prin minte! Ca să mă înveselesc un pic, am căutat repede un banc, pe care l-am și găsit:

OLANDA: Ai două iubite. Te poți însura cu amândouă. Ele se pot căsători între ele.
RUSIA: Ai două iubite. Stalinskaya și Moskovskaya.
INDIA: Ai două iubite. Buddha nu știe nimic.

BULGARIA: Ai două iubite. Pe una o cheamă Sofia. Când cealaltă te întreabă „unde ai fost?” și tu răspunzi „la Sofia” ești în deplină siguranță.

GERMANIA: Ai două iubite. Ambele blonde.

MEXIC: Ai două iubite. Vin hoții și-ți fură jumătate din ele. Îți mai dă vecinul una. Împrumuți încă trei din barul de vis-a-vis. Vecinul își ia partea înapoi. Câte ți-au mai rămas?

BRAZILIA: Ai două iubite. Rosaria Maria Fiorella Andrea Luiza Esmeralda Carla Izabel Vitoria Alessandra del Campo și încă una.

SUEDIA: Ai două iubite. Pentru că la IKEA chiar găsești orice.

ROMANIA: Ai doua iubite. Exclami: „`Ai de capu` meu! Ce-am făcut?!”