Gânduri păstrate în hârzob

Pentru că astăzi (și, ca să fiu pe deplin sinceră, nu numai astăzi) am o „stare” pe care nu pot să o definesc exact și nici nu vreau să o transpun în cuvinte, dar care, vorba bancului, „îmi repugnă”, am apelat iarăși la niște scrieri ale mele din trecut. Ideea mi-a venit pe când „colindam”, ca de obicei, prin blogul meu, căutând niște glume vechi, repetate ad nauseam, dar necesare, zic eu, din cauză că cele noi sunt cam „câh” sau nu sunt deloc. Ultimele din „ordinea de zi” sunt cuvintele din dexonline.ro (sau găsite de mine aiurea). Să purcedem...

◊

Poza de astăzi (Imaginea asta, care îmi dă mereu o stare de BINE, este, de fapt, un tablou pictat mai demult de fratele meu. Eu l-am intitulat „Cu gândurile înspre o vară de neuitat”).

Citatul de astăzi:

„După hrană, adăpost, familie și prieteni, cea mai mare nevoie a omului sunt… poveștile.” (Philip Pullman)

Cuvântul de astăzi:

APELPISIT, APELPISITĂ, apelpisiți, apelpisite, adj., s.m. și f. (Înv.) (Om) deznădăjduit, disperat, exasperat, care nu se mai poate stăpâni. Din apelpisi (înv. „a deznădăjdui” < ngr.). 

Gândurile de astăzi:

Adică, doar gândurile acelea apelpisite. Exagerez oleacă, nu sunt aceste câteva gânduri ale mele chiar deznădăjduite sau exasperate, dar mi-a plăcut cum sună cuvântul „apelpisit” și, mda, a trebuit să-l folosesc în titlu. Unul dintre gânduri ar fi că toată luna asta care se încheie azi (nota mea: aprilie, în anul 2023 sau 2024) a fost pentru mine o imensă păcăleală. Mda, asta e! Un alt gând este că pierd vremea cu tot felul de fleacuri, despic mereu firul în patru, dar nu iau seama la chestiuni importante. În fine, acum, după ploaie și frig, iese soarele, și chiar nu mai vreau să caut prin sipetul ăsta cu gânduri apelpisite, așa că îl închid și-i pun lacăt...

◊

Bancurile de astăzi:

Un tânăr îi spune amicului său:

– Imaginează-ți că anul trecut am făcut cunoștință cu o fată minunată. M-am decis să-i fac curte. Am cumpărat 365 de cărți poștale, ornate cu flori și inimioare. Timp de un an, în fiecare zi, i-am trimis o carte poștală, în care i-am vorbit despre dragostea mea.

– Bună idee. Și?

– S-a măritat cu poștașul!

☺

Se duce un tip la doctor ca acesta să-i dea o rețetă pentru slăbit.

– În fiecare dimineață trebuie să alergi 8 kilometri, zice doctorul. Peste un an, vino să evaluăm rezultatele.

Trece un an şi doctorul primeşte un telefon de la tipul respectiv.

– Știți, doctore, nu pot să vin astăzi.

– De ce? întreabă doctorul. Ești bine? Ai făcut ce ți-am spus?

– Tocmai aici este problema: sunt la vreo 3.000 de kilometri de casă.

☺

- Trebuie să vă prescriu o rețetă de slăbire, îi spuse doctorul unei cliente.

- Cum, doctore, sunt aşa de grasă?! zice aceasta.
- Nu, dar pentru greutatea ce-o aveți, sunteți mai scundă cu o jumătate de metru.
☺

O tânără, căsătorită de curând, se plânge mamei sale la telefon:

– Mami, nu-l mai suport deloc pe Silviu. E tot timpul așa de prost dispus, încât am devenit și eu teribil de nervoasă și stresată. Știi, am și slăbit din cauza asta!

– Păi, de ce nu-l părăsești, atunci? întreabă mama.

– Așa voi face, dar mai întâi aștept să ajung la 55 de kilograme...

☺

Discuție între doi amici, la telefon:

- Ce faci, Costele, ești bine?
- Mi-a spus psihologul ca, atunci când am nervi, să mă plimb.
- Unde ești acum?
- Aproape de Istanbul…

◊ Cuvânt găsit aiurea (nu mai știu unde):

TIRS, tirsuri, s.n. 1. Toiag simbolic, împodobit cu viță-de-vie și având în vârf un con de pin, cu care era înfățișat zeul Dionysos și cei care îl însoțeau. 2. Inflorescență în formă de con de brad. Din fr. thyrse.

◊ Cuvântul aleatoriu:

HÂRZOB, hârzoabe, s.n. (Reg.) 1. Funie groasă folosită la coborârea sau la ridicarea greutăților din adâncime. Expr. (Ironic) (A se crede) coborât cu hârzobul din cer = (a se crede) mult superior celor din jur, a (fi) mândru, îngâmfat./A cădea cu hârzobul din cer = a veni, a pica pe neașteptate; a se realiza de la sine. 2. Ladă care în trecut servea drept scenă și în spatele căreia păpușarul mânuia păpușile; lada păpușilor. 3. Coșuleț din ramuri de brad, în care se păstrează peștii prinși în apele de munte. Din bg. vărzop „legătură”. Sursa: DEX '09 (2009).

Din altă sursă, adică MDA2 (2010), am completat cu:

7. (Bucătărie) Cerc sau vas de forma unui coșuleț sau cupe, atârnat cu un lănțișor de tavan. 8. (Prin extensiune) Policandru. 9. Unealtă ciobănească, cerc de alun cu împletitură de tei sau cânepă, pe care se pune strecurătoarea cu cașul. 10. Tălpi late și foarte lungi, dintr-o potcoavă de lemn pe care se împletesc sfori, folosite la munte pentru a nu se scufunda piciorul în zăpadă. 11. Opincă rău croită. 12. Sfoară cu care se leagă opincile. 13. (P. ex.) Lucru prost făcut. 14. (P. ex) Cal slab. 15. (În expresie) A lega în hârzob - A lega ceva în formă de elipsă. 16. Formațiune anormală în formă de ploscă la coarnele de cerb. 17. Nuia despicată în patru cu care se dau jos fructele din pom.

◊ Cuvântul zilei:

PALOARE, palori, s.f. 1. Culoare, aspect al unei persoane care are fața palidă; faptul de a fi palid; paliditate, gălbeneală. 2. (Rar) Culoare ștearsă, estompată. Din fr. pâleur, it. pallore. Cheia alegerii: S-a născut, în anul 1956, scriitorul și jurnalistul Ioan T. Morar. Printre cărțile sale se numără și volumul de poezii „Paloarea”.